Cucu! I'm back, cum s-ar spune pe la noi, prin urbe. Şi dacă sunteţi şi voi gata, haideţi să vă povestesc, pe scurt (nu de alta, dar sunt într-o pauză, la radio), ce poţi face vreo zece zile prin Londra şi pe lîngă. De la bun început trebuie precizat ceva: aţi fost de curând prin Occident? Ştiu şi eu, pe la Viena, Paris, Amsterdam? Vi s-a părut scump? Ha! Mă faceţi să râd. Trebuie să vizitaţi Londra ca să înţelegeţi cu adevărat ce înseamnă preţuri mari. Aşadar, primul sfat: duceţi-vă la Londra când v-o permite bugetul. Altfel riscaţi să fie destul de frustrant. Totuşi, se poate şi aşa şi o să vă spun cum.

Eu fac parte din categoria oamenilor norocoşi. Şi anume, am prieteni şi rude în punctele cheie de pe glob. Concret, vară-mea locuieşte la Londra şi mai mult, a avut şi spaţiu să mă ţină la ea. In tinereţe a locuit la Paris, aşa că, cum s-ar spune, mă ţin şi eu după ea ca scaiul după oaie şi uite aşa, mai văd şi eu lumea. Mai mult, pentru că e verişoara mea mai mare, a avut şi grijă de mine şi a răsfăţat-o şi pe fie-ea care, în sfârşit, a catadicsit să zâmbească. Altfel, se pare că e în fişa postului de adolescent să fie morocănos şi veşnic nemulţumit. Dar despre asta, data viitoare.



Să revenim la vacanţă. Partea bună cu Londra este că  este o destinaţie unde e uşor de ajuns. Aveţi low-costuri la sume absolut modice: eu am plătit 80 de euro pentru două bilete, fără bagaj de cală. Asta este avantajul de a merge vara când tricourile ocupă mai puţin loc decât puloverele. De la aeroport găsiţi autobuze care vă duc în centrul Londrei. Puteţi cumpăra bilete şi pentru întors. Detaliile le găsiţi pe paginile aeroporturilor, nu vă mai dăscălesc eu acum cu astfel de detalii.

Londra este un oraş extrem de mare. Se întinde ca o clătită uriaşă, iar primul şoc pe care l-am avut a fost preţul călătoriei cu metroul. Spre deosebire de alte destinaţii (Atena, de exemplu) aici chiar e greu să nu iei deloc metroul, sperând să economiseşti nişte bani. Noi am cumpărat două cartele pe care le-am tot alimentat cu lire (cam la trei zile mai puneam 20 de lire), dar cred că ar fi trebuit să mă interesez de abonamente şi mai ales de reduceri pentru copii. Nu am făcut-o, deşi ar fi fost de ajuns să arunc un ochi aici. Mi se pare că se poate chiar obţine o cartelă gratuită pentru copii dacă o cereţi din timp.

Primele două zile de Londra am bătut străzile, cheiurile Tamisei şi parcurile, într-un fel de încercare de a lua pulsul oraşului. Care oraş, sub un soare copleşitor, s-a dovedit impresionant de viu şi de cald. Am avut senzaţia că zece zile cât am stat acolo, am fost martora unui fel de festival al fericirii. Eu nu ştiu ce-şi pun oamenii ăştia în ceai de toată ziua sunt aşa de tonici şi de zâmbitori, In orice caz, văzuţi din exterior, par foarte veseli, amabili, toleranţi şi politicoşi. Adică, genul ăla de oameni pe care ţi i-ai dori prieteni şi vecini.



Avantajul la un sejur ca al nostru, mai lung, este că îţi permiţi să laşi monumentele alea, de listă, mai la urmă şi să începi cu ceva mai distractiv. In cazul nostru: Portobello Market. Este un târg care se întinde pe o stradă întreagă din Nothing Hill plin cu tarabe cu de toate: mâncare, prăjituri, legume şi fructe, haine, antichităţi, băuturi, iar mâncare, iar haine, într-un du-te vino plin de culoare şi de gust care ne-a încântat şi pe mine şi pe Ana. Pe mine, pentru că îmi place mult pitorescul târgurilor de acest fel, pe Ana pentru că şi-a cumpărat un tricou cu nu ştiu ce personaj din nu ştiu ce film. 15 lire. Tricoul. A fost mulţumită vreun sfert de oră.



Şi pentru că tot vorbim de târguri, aflaţi că mai este unul poate şi mai fistichiu: Camden Market. Aveţi metrou direct şi de acolo încă cinci minute de mers pe jos până ajungeţi într-un loc plin de terase, mâncare stradală şi buticuri cu haine care de care mai faine. Mai ales pentru fanii stilului rock, gotic sau hippie, ăsta este locul! Ana s-a făcut cu o pereche de şalvari absolut demenţiali. Sper să nu-i ia cu ea în tabără ca să-i pot împrumuta şi eu.


Tot la capitolul târguri, pieţe şi vânzători ambulanţi, pe malul Tamisei, cam în faţa lui Tate Museum, muzeul de artă contemporană, se mai adună buchinişti şi puteţi găsi diverse fotografii sau desene drăguţe şi la preţuri rezonabile. Şi o ultimă indicaţie referitoare la pieţe: Borough Market. Promiteţi că dacă aveţi timp, daţi o raită, da? Găsiţi de toate, dar mai ales o super ambianţă şi nişte brânzeturi şi brioşe de mi-a lăsat gura apă. De altfel, pieţele de genul ăsta sunt o soluţie pentru a mânca bine şi mai ieftin decât într-un restaurant.



Şi pentru că am amintit de Tate museum pe care nu am apucat să-l văd, să vă povestesc în ce muzee am intrat. Bineînţeles, după cum probabil că vă aşteptaţi, în alea gratuite. Nu însă în toate că nu am avut nici timp şi sincer, nici chef. Ei bine, profit de ocazie să vă mărturisesc că de ceva vreme încoace am decis că viaţa e prea scurtă ca să faci lucruri de care, de fapt, nu ai chef. Aşadar nu am fost la British Museum şi nici la London Dungeon, m-am dus însă la Natural History Museum, la cel de Ştiinţe şi la preferatul meu- Victoria and Albert Museum, aşa numitul V&A Museum. Toate trei se vizitează absolut gratuit, doar expoziţiile temporare sunt contra cost.

Ce m-a impresionat la Muzeul de Ştiinţe Naturale? Trei lucruri: clădirea în sine şi mai ales prima sală, scheletele de dinozaur şi de balenă, dar mai ales grupurile de copii de toate vârstele venite cu profesori pentru a învăţa concret despre viaţă. Să vă povestesc despre sala dedicată reproducerii şi naşterii? M-am simţit ca din lumea a treia când am văzut cum se face şcoală în ţările normale. Ah, şi a mai fost un episod care mi-a rămas în minte. Nişte băieţi la vreo 15 ani au descins în masă la toalete. Care, de data asta, erau comune. In spiritul specific vârstei, îşi băteau unii altora în uşă, făceau gălăgie şi mai grav, blocau toaletele. A venit proful şi le-a zis pe un ton calm, dar ferm: domnilor, vă rog un pic de respect! Suntem într-un muzeu! Şi ăia au tăcut! Înţelegeţi? Au tăcut! Fără comentarii, fără băşcălie, fără gesturi obscene când proful le-a întors spatele şi a plecat. Cam asta este ce numesc eu bună creştere. O să vorbim şi despre asta.


La Muzeul de Ştiinţă am ajuns târziu şi practic n-am avut prea mult timp să petrecem înăuntru. E un muzeu interactiv unde le sfătuiesc pe femeile normale, ca mine, să-şi trimită copiii cu taţii. Eu, în afară de a apăsa pe buton acolo unde scria apăsaţi pe buton nu am ştiut să-i arăt Anei altceva. Şi atunci, ca să mă dau şi eu mamă cool, am făcut o greşeală. Am acceptat fără să văd despre ce e vorba să dau 12 lire ca să intru cu infanta într-un simulator de zbor. Practic, am dat bani ca să stau cu capul în jos vreo zece minute. A fost groaznic, dar încă o dată, infanta a râs.



Şi acum, despre frumos. Căci despre asta este V&A Museum. O clădire superbă care strânge în interior obiecte frumoase din diferite colţuri de lume şi din diverse epoci. De la tapiserii din Evul Mediu, la servicii de ceai din dinastia Ming, la colecţii de haine sau monumente funerare, de la mobilier Rococo, la săbii de samurai sau statui budiste, muzeul acesta merită cel puţin o jumătate de zi. După ce ieşiţi, puteţi să vă continuaţi plimbarea prin cartier şi să aruncaţi un ochi la Royal Albert hall şi apoi, pentru o gură în plus de aer, daţi o tură şi prin Hyde Park.

Tot pe lista obiectivelor pe care le-am vizitat, a mai figurat The Tower of London. Mi-a părut bine că m-am îndurat să dau 30 de lire pe două bilete pentru că a fost o descoperire minunată. Mai ales colecţia de bijuterii ale coroanei a fost impresionantă. Din fericire, căci a presupus o coadă de o oră sub un soare arzător. De altfel, cu ocazia acestei vizite am reuşit să fac şi eu nişte poze reuşite cu celebrul London Bridge. Tot 30 de lire şi o coadă de aproape două ore de această dată a presupus şi vizita la Westminster Abbey. Şi da, merită. Şi nu, nu e doar încă o catedrală. Este un fel de incursiune în trecutul uneia dintre cele mai puternice ţări din lume. Din păcate nu am reuşit să intru şi la St Paul. Atenţie, ambele catedrale se pot vizita gratuit, în fiecare zi de la 17h00 sau, în fiecare weekend, de la 15h00, în timpul serviciului religios. Singura problemă: odată intrat, acolo rămâi până la sfârşit. Ceea ce riscă să dureze chiar şi trei ore.



Am terminat cu muzeele. Dar mai avem: parcuri, excursii în împrejurimi, tururi gratuite, restaurante, baruri şi five o' clock tea-uri. Şi bineînţeles tips and tricks pentru vacanţele cu adolescenţii. Acum însă vă las, căci duty calls, cum se spune la noi, în urbe. Pup you all!