vineri, 21 octombrie 2011

Caietul

Am hotărât să o dau pe Ana la 7 ani la şcoală, după ce am aflat că la 6 ani şi 4 luni, cât a împlinit în septembrie, ar fi fost cea mai mică din clasă. O decizie înţeleaptă mi-am spus, după ce am auzit câte teme şi câte responsabilităţi au copiii ăştia din ziua de azi. M-am gândit să-i las încă un an de huzureală, deşi recunosc că grupa pregătitoare pare destul de serioasă.

Ieri, Ana a luat primul ei 4 pentru că nu a ştiut să scrie pe tablă friguros. Un cuvânt greu după mintea mea pentru un copil de pregătitoare, ce practic nu ar trebui să ştie să scrie. Că doar nu l-a învăţat nimeni. Doar aşa, în joacă, i-am arătat literele de tipar şi tot în joacă le-a ţinut minte.
Doar că se pare că joaca nu prea mai are ce căuta la vârsta asta. Are 6 ani şi 5 luni, Dom'ne, cât să se mai distreze? Gata, la muncă cu ei!

Săptămâna trecută, la teatru, am cunoscut o mamă cu o fetiţă de aceeaşi vârstă cu fie-mea.
- E la şcoală? zice ea.
- Nu încă, zic eu.
- Nici a mea. O mai ţin un an acasă, să am timp să fac cu ea în fiecare zi la caiet.
- Aoleo, ce caiet?
- Păi, avem un caiet şi o pun să facă acasă bastonaşe şi liniuţe şi litere. Trebuie să o responsabilizez, să înveţe să-şi facă temele singură.

Noi nu avem caiet. Şi nici nu mi-a dat prin cap să fac acasă ce va trebui să facă la şcoală. Deşi văd că deja face la grădi ce va trebui să facă la şcoală. Şi atunci la şcoală, ce mama mă-sii va face? Pentru facultate?

In mintea mea inocentă, cei 7 ani de acasă nu formau doar o expresie, o vorbă-n vânt pe care o arunci când vrei să înjuri pe cineva şi să-l faci prost crescut. Recunosc că eu am luat sintagma asta ad literam. Adică, stai cuminte 7 ani,  înveţi să creşti şi mai apoi te duci în lume şi te dai cu capul de pragul de sus.
Acum se pare că trebuie s-o dau eu cu capul de prag. Oare merită?

Voi aveţi caiet acasă?

5 comentarii:

Andreea Demirgian spunea...

Nu merita, pt ca oricat te-ai stradui, la scoala o va lua oricum in barba. Lasa fata in pace.

Ioana spunea...

M-am linistit. Atunci, ne mai bucuram de un an de joaca!

Luminita spunea...

bucurati-va linistite! nici noi n-o sa avem vreodata caiet, nu pana nu incepem scoala.

Luminita spunea...

bucurati-va linistite! nici noi n-o sa avem vreodata caiet, nu pana nu incepem scoala.

Petru spunea...

Pe de alta parte, copiii asimileaza foarte bine o multime de lucruri care noua ni se par complicate. Cred ca mult tine de metoda, dar si de inclinatiile copiilor, care trebuie cultivate. Cum spui tu Ioana, Ana a invatat literele de tipar (si cu siguranta multe alte lucruri) in joaca. Dar nimic nu poate fi mai anost decat randurile de bastonase si liniute. Noi am cumparat multe materiale ludice pentru copii, nu pentru a-l pregati pe P. pentru scoala, ci pentru ca am descoperit ca il pasioneaza jocurile si micile „exercitii” pe hartie. Dar totul trebuie facut fara presiune si sisteme de coercitie.

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes