Am vorbit aseară cu tata despre tine, despre ce noroc avem că eşti cu noi, despre cât de mândri suntem de familia noastră şi cât de fericiţi suntem toţi trei. Ne-am dat seama că uneori suntem prea severi cu tine, că îţi cerem poate prea mult pentru cei 6 ani ai tăi, că poate te criticăm atunci când tu eşti prea obosită să ne faci pe plac.

Cred că greşim când te vrem mai atentă la lucrurile mărunte, greşim când ne răstim la tine pentru că am avut o zi proastă la birou, greşim când stăm mari şi adulţi în faţa ta şi-ţi povestim despre necazurile vieţii.

Ştiu că de multe ori vocile noastre sună prea tare pentru tine, ştiu că tu ne iubeşti aşa cum suntem, iar noi încercăm să te facem aşa cum vrem noi, că poate biciuim timpul cu sfaturile noastre ca să-l facem să treacă mai repede. Că uneori uităm că eşti doar mică şi că ai nevoie de un locuşor sigur unde să te simţi ocrotită.

Dragă Ana, am vorbit aseară cu tata despre tine şi despre cât de mult te iubim şi ne iubim. Abia aştept să te întorci acasă din excursie. O să-ţi fac pizza şi plăcintă cu mere. Şi nu, nu o să-ţi citesc ce am scris despre tine. O să-mi citesc mie ori de câte ori voi avea o zi proastă şi o voce răstită. Ori de câte ori tu o să fii plecată. Până creşti mare. Apoi, sper să-mi scrii tu mie.