În primul rând, am aflat că-mi place peştele. La grătar, cu mirodenii, cu multă lămâie, fără oase, cu gura deschisă şi cu privirea aia goală de expresie cu care te fixează de pe un pat de salată. Am aflat că atunci când copilul e mic şi obosit, iar porţiile sunt imense (că aşa se poartă pe la noi, prin Thassos), se poate comanda doar o jumătate de porţie, spre fericirea tuturor.

Am mai aflat că îngheţata de vanilie e foarte bună cu gem de portocale şi cu bucăţi de coajă confiată. Că restaurantul la care am ajuns să mâncăm zilnic e unul la mare căutare pe toată insula şi că deci am avut parte de ceea ce e mai bun în materie de haute cuisine.

Am descoperit că pe plajă mişună într-o proporţie covârşitoare copii români şi că este o vacanţă în care am şanse mari să termin de citit o carte şi Ana să înveţe cât de cât să înoate.

Ce ar mai fi bine de ştiut e că în Panagia se află o fabrică de ulei de măsline şi că deci au preţuri de producător. Şi unde mai pui că e doar la vreo 7 km de noi. Nu mă pot felicita îndeajuns pentru alegerea făcută (Skala Potamia + vila Pagali).

Am descoperit că în pofida cremelor şi loțiunilor de soare, insolaţia continuă să mă pândească (am trecut razant pe lângă una). Am descoperit că data viitoare când vom veni în Grecia (căci vacanţa asta e doar the beginning of a beautiful friendship) o să încercăm să stăm vreo două săptămâni. Dacă iei în calcul varianta de a folosi măcar din când în când  bucătăria din apartament, poţi face economii serioase. Oricum, după ce am aflat faza cu hrănit copil cu jumătate de porţie, nota de plată a scăzut simţitor.

În rest, fac progrese la greacă şi l-am văzut pe Cabral pe plajă. Fără mişto!