Acum că ne apropiem vertiginos de plecare, Ana s-a gândit să încerce pe pielea ei o insolaţie. După o doză serioasă de Nurofen, două partide de Macao şi una de Şeptică, lucrurile par să fi intrat pe făgaşul lor normal, aşa că acum e pe balcon şi se joacă pe telefonul lui ta-su.

Despre Thassos, numai de bine: apa e caldă, soarele arde, tavernele se înşiră, banii se cam termină şi au început să apară şi viespile. După ce am bătut insula în lung şi-n lat, am ajuns la concluzia că plaja noastră e cea mai frumoasă, cea mai nisipoasă, cu cei mai mulţi peşti şi cei mai simpatici patroni de taverne. La Aliki, apa e năucitor de limpede, dar plină de bolovani şi unde mai pui că pentru a te adăposti de soare sub o umbrelă trebuie musai să mănânci de prânz la una din tavernele de pe plajă. La Paradise Beach, de două zile, s-au terminat valurile şi acum arată ca un lac imens, la San Antonio sunt multe pietricele ascuţite de care trebuie să treci în ţipete şi scrâşnit de dinți pentru a putea înota, la Macry-Ammos e scump şi cam degeaba, la Saliara sau Plaja de Marmură e super frumos, dar drumul e greu şi barul de pe plajă scump, la Psili Amos nu e nici o sfârâială, dacă ai început prin a face plajă pe aşa numita Xrisi Amoudia, aia de-i zicem noi Golden Beach. De fapt, noi suntem în golful Skala Potamia, care e un capăt al Golden Beach- ului, ceea ce face ca bucăţica noastră de plajă să fie la fel de frumoasă ca plaja mamă, dar mai puţin aglomerată şi cu preţuri mai mici la băuturi.

Ce ar mai fi de spus? Spre rușinea mea, nu am avut curajul să încerc caracatiţă şi scoici. Mai am două zile să respir adânc, să stau în lotus, să invoc zeii cei buni şi să mă lupt cu tentaculele din farfurie. Ştie cineva ce gust au drăcoveniile astea?

Şi încă ceva: voi, cei ce aţi mai fost în Thassos, e ceva ce am ratat şi nu ar fi trebuit? Ziceți repede că marţi plecăm.