vineri, 29 martie 2013

Dacă aş putea să călătoresc în timp...

...atunci aş vrea să retrăiesc o zi. Doar una. Una în care să mai am şireturile colorate şi blugii rupţi în genunchi. Una în care să mai am plete blonde şi câte-o ţigară rătăcită prin buzunare. Una în care să nu înţeleg nimic din combinări şi permutări şi să mă dau mare cu franceza mea. Una în care să mai stau în pauze să mi se dea în cărţi. Şi-n care să ţin de şase să văd dacă e liber drumul către Cişmigiu. Una în care să stau lipită de geam şi să-l pândesc pe el când iese în curte. În curtea în care cădeau pungi cu apă. Şi-n care el nu se zăreau şi atunci eu îmi luam pletele blonde şi-mi ascundeam faţa în ele.

Dacă aş putea, aş mai vrea o zi în care să mi se pară că la 25 de ani eşti bătrân şi plictisitor. Una în care să nu ştiu ce se va alege de viaţa mea şi nici să nu-mi pese. Una în care să mi se pară că tristeţea e interesantă. Şi că eu nu mă voi schimba niciodată. Şi că timpul nu va trece atât de repede. Şi că nu voi uita nimic. Şi că îl voi iubi pe el până la moarte. Sau măcar până după vacanţa de vară. Care va fi să vie. Şi care a venit, şi a trecut, şi eu l-am uitat.

Azi am trecut pe la liceu. Prima dată după 20 de ani. Şi am stat aşa, puţin, în curte şi am închis ochii şi m-am văzut acolo cu pletele mele blonde şi blugii rupţi, fumând o ţigară şi aşteptând să treacă timpul. Aşteptând să fac 25 de ani şi apoi 35 şi să uit să mai cred în călătorii în timp.


6 comentarii:

Lavinia spunea...

mda... si eu as vrea ... si stiu si ce zi as vrea sa mai traiesc o data !

Alexandra Albu spunea...

Eu cu liceul n-am nici un fel de nostalgie. As vrea sa mai traiesc odata prima zi cand am vazut-o pe Mara si sa fie o zi frumoasa, senina si fericita, nu una intr-un spital romanesc :)

Ioana spunea...

Nici eu nu am avut nostalgii pana astazi cand... m-am topit:)

Alexandra Albu spunea...

:))) Nu se poate sa te topesti intr-atatea cuvinte daca n-aveai in spate niste ganduri si simtiri. Problema mea e ca eram atunci la fel de "mare" cum sunt si acum, adica nu iubeam tristetea, nu adoptam mode...eram printre cei paria...nici blugi rupti n-am avut pentru ca nu imi placea ideea de "rupt"...mereu zic ca eu m-am nascut batrana. :)

Ioana spunea...

Pai atunci înseamnă ca întinerești pe zi ce trece:)

Anonim spunea...

bravo pentru postare,esti mereu aceeasi persoana visatoare si romantica.o calatorie in timp este posibila....dar doar in gând.totusi,trebuie sa vedem partea plina al paharului...sufletul se inbunateste cu timpul ca vinul....vorba francezului :-)

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes