Când Ana avea vreo 3 ani, am decis să-i facem o surpriză şi am plănuit o escapadă în trei, în vârf de munte, printre brazi şi tălăngi de vaci, în apartament cu balcoane largi şi miros de răşină. Un singur lucru am omis: unui copil i se fâlfâie de toate astea. Aşa că, de dimineaţă, Ana, cu o privire rătăcită, scrutând orizontul şi ignorând aerul puternic ozonat şi beneficiile dumisale,  ne întreba cu o vocişoară peltică: noi ţi-o să faţem aici si eu cu ţine mă joc?

De atunci, ne-am învăţat lecţia. Şi nu, nu i-am făcut un frăţior ca să aibă distracţia la purtător, ci am început să ne reconsiderăm criteriile de selecţie. Deşi, sincer să vă spun, uneori cred că ar fi fost mai simplu să mai facem un copil şi să avem apoi libertate totală de mişcare. Pentru că, la ora actuală, până găsesc o locaţie pe plaiurile mioritice care să-mi satisfacă toate capriciile atât muiereşti, cât şi materne, ori se termină vacanţa, ori banii, ori, dacă mai stau mult şi îmi dau în bobi, creşte copilul şi nu mai vrea cu mine în concediu.

Doar că, până creşte, mai avem câteva vacanţe bune de umplut şi, cu regret pentru zilele în care trăim, criza de care ne ciocnim, parentingul de care ne impregnăm şi activităţile extraşcolare care cresc la fiece colţ de stradă, eu încerc să-i umplu timpul fiică-mii după principiul: scoate-o din Bucureşti cât mai des posibil!  O scot, o scot, numai să şi pot, că uite, mai e puţin şi vine vacanţa de primăvară şi de data asta, lucrurile nu stau prea roz. Și nu, nu pot să o duc la mine, la țară, că ni s-a stricat centrala.  Şi nu, nu am de gând să renunţ la criteriile mele pentru că experienţa demonstrează că atunci când renunţ, devin frustrată şi apoi nervoasă şi deseori ţipătoare şi cine naiba ar vrea să mai meargă cu mine în concediu?!

Ei, şi aici intervine momentul în care îmi îndrept privirile către cei de la Dafora Turism, bat drăgălaş din gene de mai multe ori şi punând degetul aici, spun cu cea mai suavă voce de care sunt în stare: chiar aveți toate lucrurile de care povestiți? Aveți și piscină? Aveți și  fermă cu animăluțe? Aveți și dealuri de jur împrejur și lac și mult verde pe unde poți lăsa un copil să alerge în voie? Aveți și mâncare proaspăt culeasă, pescuită, mulsă, preparată? Aveți și muzeu al satului,  bun de explorat și explicat? Aveți și Mediașul aproape, dar nu chiar atât de aproape cât să simți orașul? Deci, la voi copilul meu nu se va mai plictisi? Și voi putea să stau și eu să citesc liniștită o carte?  Aveți și comentarii bune pe booking, aveți însă și critici, dar sper că le-ați rezolvat. Personal, mi-aș fi dorit să aveți și camere cu balcon, că dimineața îmi place să-mi beau cafeaua la aer, cât se mai uită copilul la desene, dar știu că nu le poți avea pe toate.

Și da, mi-ar fi plăcut ca BinderBubi să fie o locație bună și pentru vacanțe în familie și nu numai pentru team building-uri, dar prețurile nu sunt gândite pentru oameni ca mine. Și ca mine sunt mulți.