marți, 23 septembrie 2014

Dileme

Se dă următoarea problemă: într-o clasă cu treizeci şi doi de elevi, un copil este depistat de asistenta şcolii cu lindini, mai pe româneşte, ouă de păduchi. Părinţii sunt informaţi asupra riscului de epidemie şi rugaţi să devină vigilenţi şi să-şi controleze odraslele cu atenţie. Totuşi, nu se spune absolut nimic despre copilul cu pricina.

Acum, stau să mă întreb cât este de benefică această discreţie. Sigur, sunt convinsă că mama împricinatului a aflat deja de la doamna asistentă şi sper că va lua măsurile de rigoare. Dar într-o astfel de situaţie, mie mi s-ar părea corect să spunem lucrurilor pe nume. Adică să se afle cine ce şi cum pentru că una este să fie vorba de colegul de bancă, de prietenul cel mai bun, de cel cu care copilul tău s-a jucat la after şi alta să fie vorba de un copil cu care fiica sau fiul tău nu prea interacţionează. Nu mi se pare nimic ruşinos în a te trezi cu păduchi în şcolile sau în grădiniţele de la noi. Adica da, este grav că există, dar nu ruşinos pentru cel ce se trezeşte cu capul plin de umblători. Se întâmplă şi eu, sincer, aş spune tuturor dacă fiica mea are păduchi pentru a-i pune în gardă pe cei ce au intrat în contact cu ea.

Tratamentul, chiar dacă nu mai este pe bază de gaz, nu e atât de simplu. Şampoanele din comerţ îşi fac şi nu treaba. Când Ana a luat păduchi la grădiniţă, ne-am chinuit o lună întreagă. Deşi am găsit doar un singur exemplar decedat pe prosopul de baie al infantei, am schimbat pernele, am spălat michimauşii cu care doarme, ne-am frecat cu toţii cu drăciile alea care put oribil, am congelat cearceafurile şi câte şi mai câte.

Ce cred însă, este că numele copilului nu ar trebui dezvăluit în faţa colegilor de clasă. Copiii nu ar trebui să ştie că x sau y are păduchi pentru că inerent s-ar trezi vreunul să râdă sau să se ferească. Dar părinţii? Oare este exagerat să aflăm pe bune cum stă treaba? Nu ştiu, eu chiar mă întreb cum ar fi corect. Personal, aş sta mai liniştită dacă aş afla cine este, chit că poate aş descoperi că e chiar colegul de bancă, moment în care aş lăsa baltă căutările cu lupa printre firele de păr şi m-aş pune pe spălat vârtos capul odraslei cu soluţii anti păduchi.

Cum ar trebui procedat? Opinii, sfaturi, reclamaţii...?


17 comentarii:

mara spunea...

Eu când i-am descoperit păduchi copilului, am procedat așa:
1. oprit copil acasă, sunat învățătoare că i-am găsit păduchi.
2. fuga la obor, cumpărat gaz, dat toată familia, deși ceilalți n-aveau.
3. trimis mail tuturor parinților că am găsit umblătoare în capul alui meu și să-și caute și ei copiii.

e o chestiune de bun simț & responsabilitate, u have it or u dont. și de curaj, că-ți trebă niște bile ca să recunoști.

Ioana spunea...

Vezi, Mara, d-aia te plac eu pe tine. Si eu am anuntat la gradi cand i-am gasit Anei lighioana si nu mi s-a parut nimic rusinos. Ma gandeam ca asa ar fi normal.

smaranda spunea...

Cred că într-o clasă cu 30 de copii nu mai contează neapărat care dintre ei are păduchi. Dacă părinților li se spune cine e copilul cu pricina, automat ajunge și la ceilalți copii (cu sfaturi de genul ”stai și tu mai departe de Gigel, că uite ce-are, săracul!”), iar de-acolo să te ții glume proaste pe capul bietului nefericit. când sunt 30 într-o cușcă, toți pot fi afectați, așa că o curățare temeinică a infantei e obligatorie oricum. Părerea mea.

Ioana spunea...

Oricum o sa o fac, Smaranda. Pe de alta parte, ma gandeam ca ar trebui ca elevul cu pricina sa stea acasa vreo cateva zile pana mor toate draciile alea. Dar este drept ca nimeni nu ar vrea ca vreun copilas sa ajunga sa se simta prost. Sunt de acord cu tine.

mara spunea...

Ba, eu l-am avertizat: "Fii antenă, că unii s-ar putea să-ți spună păduchiosul, nu te lăsa afectat. Destabilizează-le siguranța, întrebându-i cum de sunt așa siguri că nu au și ei, că nici tu n-ai știut până nu m-am uitat eu. Spune-le ca tu acum stii sigur ca nu mai ai, dar ei nu. Be cool." Si a fost, o singura fata i-a zis paduchiosule.

Ioana spunea...

Cred ca trebuie sa fie greu sa ti se spuna "paduchiosul" si sa fi luat peste picior. Probabil insa ca marea problema o reprezinta tot parintii si ideea ca ii vor obliga pe ceilalti sa stea departe de copilul cu pricina, chiar si dupa ce va reveni la scoala.

Anonim spunea...

Eu cred ca e preferabil intr-adevar ca identitatea copilului, ca regula, sa fie protejata.
Pentru ca, in general, nu cred ca in Ro se va intampla ca 31 de parinti (pardon 31 de seturi de parinti:)) sa fie corecti si civilizati si sa nu le spuna copiilor lor cine era pacientul 0. Iar probabilitatea ca altii sa faca un misto crunt de copilul respectiv e mare. Si nu toti copiii sunt suficient de cool ca sa nu sufere cumplit.
Asa ca, daca exista si cel mai mic risc ca un copil sa fie bullied, cred ca e preferabil sa fim cat mai mult de partea precautiei.

Ioana spunea...

Recunosc ca eu vorbesc din perspectiva situatiei de la gradinita, cand lucrurile nu au fost absolut deloc traumatizante pentru copii. Mai ales ca numarul celor cu paduchi a ajuns dupa vreo luna sa fie mai mare decat al celor ramasi intacti:))

Anonim spunea...

Eu terminasem a 7-a si eram in vacanta la bunica impreuna cu verisoara mea. Ea avea niste prietene mai dubioase si am luat amandoua paduchi. Cum am descoperit? Intr-o dimineata se plimba unul pe perina. Solutia mea? Ne-am spreiat amandoua cu spray de gongi si... au murit toti. Dupa vreo sapt am povestit si bunica, disperata s-a uitat in capul amadoura si nu era niciunul.
Carmen

Ioana spunea...

Ai avut noroc ca nu ai patit ceva de la sprayul ala.

Anonim spunea...

acum 10 minute i-am descoperit colegei de birou.....lighioanele.
De altfel, o femeie foarte curata. S-a pus pe plans instant....desi i-am spus ca nu-i de mirare, tinand cont de mediul in care lucram....ca eu culeg periodic purici de la beneficiari si cam toti care lucram aici am avut la un momentdat chiriasi....ca in general paduchii nu stau in parul murdar, etc. Dar ea plange in continuare si este disperata ca vor afla si alti colegi.
Nu stiu cum ar reactiona copiii....am scris ca si coincidenta.....
eu stiu ca pe mine una nu m-ar deranja ca asistenta sau invatatoarea sa spuna numele copilului meu daca ar fi in cauza....asa mi s-ar parea corect fata de ceilalti
oana

Ioana spunea...

Aoleo! Vezi ca cica exista un spray pentru preventie, banuiesc ca acum trebuie sa te scormonesti si pe tine in cap:)

Anonim spunea...

Ce spray? Ce-s acelea goange, sorry :)
Eu stiu ca la Geo la gradi doamna le=a recomandat parintilor un sampon Paranix, iar cei care au avut paduchi au spus ca a fost foarte eficient. Spuneau ca i-au spalta odata si toti paduchii au murit si au cazut intr=un sfert de ora, si apoi au repetat peste nu situ cat timp ca sa fie siguri ca nu au mai iestiintre timp din cine stie ce ou care mai scapase primei dezinsectii :))

raluca matei spunea...

La Mara la scoala se procedeaza la fel si nu cred ca este ceva gresit in asta atata timp cat la noi inca se mai crede ca paduchii sunt ceva de rusine, altceva decat un accident intimplat in comunitatile de copii in general. Atata vreme cat educatia nu este facuta si parintilor, care inca ii mai spala pe copii cu gaz si ii tund zero, expunandu-i batjocurii colegilor nu prea putem vorbi de asumare si chiar de preventie prin produse care exista acum pe piata.
Daca la inceputul fiecarui an scolar scolile si-ar asuma aceasta epidemie (declarata sau nu, ea este in fiecare an, in toate scolile, chiar si in cele mai fitzoase- ca paduchii nu stiu carte si nu prefera un anumit tip de par) atunci s-ar putea face chiar si preventie. Pentru ca exista un spray Paranix preventiv (or fi ai multe noi de asta am aflat pe asta il folosim cu succes).
Si nu, nu sunt de acord sa-mi "deconspir" copilul daca constat ca a luat paduchi la scoala, pentru ca, daca se afla prin parinti, copii sunt rai si poate ajunge o tinta a mishtoului sau chiar il vor izola.
Oricu, daca sunt paduchi in scoala, se afla intr-un fel sau altul si fiecare dintre noi ii verificam cu grija ....ma mananca deja capul de la cat am scris despre paduchi.
Mai mult, uitati aici informatii: le-am gasit folosind produsul, fortati de imprejurari: www.paranix.ro

Ioana spunea...

Multumesc. O sa-l cumpar just in case.

Anonim spunea...

Poveşti nemuritoare!
Dialogul corect este ăsta:
- Copii, cineva din clasă, un coleg, colegul vostru X, s-a 'îmbolnăvit', are 'ceva' şi voi toţi aţi putea să îl ajutaţi. Aţi vrea să facem asta cu toţii?
- Daaaa! (copiii, în cor).
- Păi, să vă spun cum: uite, vedeţi voi, prin şcoală au trecut recent fel de fel de oameni, de ex. unii care au venit să se intereseze despre diverse chestii. Eiii, dragi copiii, careva dintre oamenii ăştia ne-a lăsat 'cadou' nişte dăunători şi aceşti dăunători s-au 'lipit' repede de acest copil care este sensibil... uitaţi, este colegul vostru X iar sensibilitatea nu ţine mereu cont de înălţime ori de greutatea unei persoane.
Colegul vostru are acum câţiva 'musafiri' în păr şi ar trebui să se trateze sau chiar să rămână puţin timp acasă. Iar voi, toţi, ar trebui să îl protejaţi pe coleg prin faptul de a nu sta prea aproape de el pentru o perioadă. De ce? Păi, este simplu, copii! Ca să nu se 'lipească' şi la voi iar după aceea, când colegul X va fi deja tratat, să îi revină 'musafirii', de data asta direct de la voi. Ce ziceţi, încercăm? Ar trebui să ne străduim câteva zile pentru că nu ştim care dintre voi mai este la fel, cu o anume sensibilitate. Haideţi, nu este greu să ajutăm acest copil, colegul vostru, care e sensibil şi acum probabil e şi necăjit din cauza asta. Şi, pe viitor, veţi fi mai atenţi, precauţi, să nu se întâmple din nou. O să vă spun şi cum să faceţi să nu vi se întâmple aşa ceva şi o să învăţaţi cum se tratează chestia asta. Poate că şi părinţii voştri vor fi mai atenţi de acum înainte. După ce se termină toată problema aceasta nedorită veţi înţelege şi mai bine că putea să vi se întâmple aşa ceva prima dată vouă, oricăruia dintre voi, nu neapărat colegului X. De aceea, o idee bună e să îl respectaţi pe X şi totodată să vă respectaţi mereu între voi pentru că întotdeauna o stare de bine ajută la vindecare.
(bineînţeles că în discuţia strict cu adulţii, cu părinţii, problema ar trebui pusă pe tapet cu alt ton, cu alte cuvinte şi la modul categoric).
Oricum, bravo cadrelor medicale, şi-au făcut datoria. Dacă era un control de mântuială?!

Ioana spunea...

Asa. Au facut un control ca la carte. Cu aceasta ocazie insa au descoperit ca e epidemie in toata scoala. Sunt paduchi prin multe clase.

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes