miercuri, 10 septembrie 2014

Benelux fără Lux, partea a doua care e de fapt a treia şi ultima

Vă spuneam ieri că marea atracţie belgiană a fost, pe lângă ciocolată, o zi petrecută aici. Este un mega-giga parc zoologic tematic, unde totul este făcut să-ţi dea senzaţia că faci o călătorie în jurul lumii. Parcul reproduce fidel zone de pe glob, cu fauna şi flora aferente, dar şi cu fel de fel de construcţii, habitate, pagode, temple budiste. Şi apropo de asta, inclusiv toaletele sunt făcute să aibă legătură cu locul de origine (de exemplu, în zona India erau din piatră, cu uşi ciudate, cu încuietori rudimentare, dar care funcţionau perfect). În plus, animalele zburdă libere, păsări ciugulesc de pe mesele din restaurante care, nu-i aşa, sunt amenajate şi ele printre orătănii. Au locuri de joacă minunate, poduri de sfoară suspendate, au acvariu cu peşti şi foci, au animale de fermă ce se lasă mângâiate şi mai ales, dar mai ales...
...le au pe ele. Girafele prietenoase, curioase şi caline care se lasă dezmierdate, iubite, luate de după gât şi chiar pupate şi hrănite. Inutil să vă spun că Ana s-a îndrăgostit iremediabil de domnişoara din poza de mai jos de care nu voia să se mai despartă.

Una peste alta, parcul acesta a fost o minune. Preţul, hm, scump. Adică trei bilete ne-au dus la 70 de euro. Mult, ştiu, dar este genul de distracţie pe care ne-o vom aduce aminte cu siguranţă, fără să plângem de mila animalelor. Multe dintre ele au fost salvate de la circ şi acum sunt fericite.

Ultimele două zile din Belgia ni le-am petrecut la Bruxelles. Despre oraşul ăsta, nu ştiam nimic. Nu ştiam nici că atunci când voi vrea să închiriez un apartament de pe un site specializat, mă voi lovi într-un prim stadiu de refuzuri politicoase. Abia când am spus că sunt jurnalist, cineva ne-a deschis uşa şi ne-a primit în casă. Înainte de a arunca cu pietre, daţi-mi voie să vă spun că e plin de cerşetori de-ai noştri în Bruxelles. Nu i-am văzut nici la Roma, nici la Amsterdam, nici la Paris, aşa cum i-am remarcat prin Grande Place. Urâtă treabă!

Mă gândesc acum cum ar fi bine să pun în propoziţie cele ce urmează să vă spun. O să o spun pe şleau: nu mi-a plăcut Bruxelles-ul. C'est la vie, dar pe mine acest oraş nu m-a atins. Asta nu înseamnă că nu e frumos, sau plin de istorie sau cu catedrale şi cu un centru impresionant. Dar...nu are acel je ne sais quoi care să-ţi taie respiraţia. Îmi dau seama că depinde foarte mult şi de ceea ce ai mai văzut la viaţa ta. La Grande Place e superbă, doar că îţi ajunge o oră, două, să te lămureşti. Chiar şi Chişilă cum am ajuns noi să-l botezăm pe Manneken Piss e doar un băieţel care urinează lângă un perete sub flashurile turiştilor. Les Maisons du chocolat sunt fabuloase, doar că nu sunt cu nimic mai presus de cele din Bruges. De fapt, aici sunt şi mult mai comerciale şi riscul să cumperi ciocolată de supermarket cu preţ de capitală europeană nu e de neglijat. Cartierul european e mare. Pe bune, habar nu am ce să spun mai mult despre el. Ah, ba da, are un parc. De fapt, două. Mari.
Metroul e urât. Nu el în sine, ci lumea. Cam ca cel parizian, doar că nu dai pe spate când ieşi din el, aşa cum se întâmplă când te trezeşti la Place de la Concorde. Nu există acea boemă, acel freamăt al străzii, acea bucurie a cafenelelor. Clădirile sunt frumoase, cochete, dar nu au la parter puzderia de boulangerii şi patiserii care te fac să mergi pe stradă cu nasul în vânt.
În plus, strada nu pare prietenoasă ca la Roma sau la Munchen. Totuşi, la Bruxelles am descoperit ceva ce mi-a plăcut- un lanţ de autoservire ce se numeşte Exki. Excelent! Găsiţi la preţuri absolut decente feluri de mâncare din produse naturale, multe dintre ele organice, fel de fel de tarte, sucuri, supe, sandviciuri, salate, ce mai, tot ce vă doriţi. Există unul vizavi de metroul Boursa, încă unul lângă Comisia europeană şi sunt sigură că mai sunt şi altele. Noi am fost încântaţi de el, mai ales că în Bruxelles se mănâncă scump. Exagerat, aş spune, pentru că acolo unde vedeţi afişate meniuri la 15 euro, automat vi se cere un coperto de vreo patru euro de căciulă sau vă obligă să luaţi şi ceva de băut şi apa e la şapte euro, iar acolo unde nu e taxa asta, o porţie de paste, nu prea bune, ajunge pe la 12 euro. Başca un suc la vreo doi euro, o bere mică la vreo trei, înmulţit cu trei...hm, faceţi şi voi socoteala.

Ca să nu mai prelungesc saga belgiană, vreau să vă spun câte ceva şi despre viaţa în Belgia, aşa cum am aflat-o de la prietenii mei. De fapt, nu despre toate aspectele vieţii, ci despre ceea ce a făcut-o pe Ana să rămână ca trăznită. Ei da, despre şcoală. De la început trebuie precizat că şcoala flamandă e pe tipic olandez, pe când cea valonă se duce către Franţa unde nemulţumirile legate de sistem şi programă au atins cote alarmante în ultimii ani. Şi tot e mai bine ca la noi.

Aşadar, la şcoala flamandă copiii sunt fericiţi şi abia aşteptau să se termine vacanţa şi să se întoarcă în clasă. Cel puţin asta ne-a declarat băiatul prietenei mele, ceea ce a făcut-o pe Ana să mă întrebe, fără menajamente, dacă băieţelul este normal? La şcoală, copiii fac cursuri de înot obligatorii, de mers pe bicicletă şi tataaam, de pieton. Un an de zile învaţă regulile de circulaţie şi apoi dau examen cu un poliţist. Se învaţă pe grupuri de lucru, se fac proiecte, au abonamente la bibliotecă, dacă ajung mai devreme la şcoală sunt trimişi să se joace, nu există teme de vacanţă, nu există teme pentru acasă. Nu se ţipă la ei, nu sunt pedepsiţi, nici ameninţaţi. Şi, ce să vedeţi, dragi guvernanţi români, sistemul funcţionează!

Iată-mă ajunsă şi la finalul poveştii. În loc de încheiere, vă las să ascultaţi asta. Le spune bine şi frumos. Şi a cântat la noi în maşină preţ de câteva zile bune. Ciocolată şi Brel, ce mai, am fost răsfăţaţi! Ah, şi încă ceva: dacă nu ştiaţi, apăi aflaţi de la mine că berea belgiană îngraşă. Rău.




15 comentarii:

Anonim spunea...

mi-ar fi placut sa te intalnesc la Bruxelles. aveam niste ciocolata pregatita special pt ocazie :)

Andreea

Ioana spunea...

Of, draga mea, mi-ar fi placut, doar ca am fost pe fuga: o zi si jumatate, atat am apucat sa stam la bruxelles. Next time,d'accord?

Anonim spunea...

cu siguranta :)

Merlin spunea...

dacă o să fac comentarii despre partea cu şcoala, probabil ai să-mi spui că mesajul articolului era despre Belgia ...
Aşadar, cunosc personal mai mulţi copii care mi-au spus că de abia aşteaptă să înceapă şcoala, copii din Bucureşti şi din împrejurimi. Care nu învaţă la Olga Gudynn, sunt la şcoli de stat şi nu au nici pe departe facilităţile din Valonia.
Explicaţia constă (cred) în faptul că nu au făcut mare lucru în vacanţă, au fost la mare şi pe la ţară ...băieţelul din povestea ta a fost pe undeva, sau a rămas loco ?

Ioana spunea...

Nu inteleg de ce pornesti intotdeauna pe picior de razboi, serios. Revenind la afirmatia ta, sunt sigura ca exista copii care abia asteapta sa inceapa scoala. Din pacate, prea putini. Si asta pentru ca ei asociaza scoala cu constrangeri, tipete, amenintari, teme, lipsa de timp, etc. Nu cu invatarea de lucruri noi, revederea cu colegii si bucuria de a petrece timp impreuna. Cat despre baietel, poate ai dreptate, poate ca nu a fost prea mult plecat in vacanta (a fost la Paris si la Marea Nordului si parca prin Spania), important este ca pe el scoala nu-l sperie.

Anonim spunea...

ça se voit sur les photos que tu as passé un voyage agréable dans le bene sans le "lux" :). le sourire en dit long :). ça se voit aussi sur les photos que la bière belge fait grossir ;-)

Ioana spunea...

Méchant!:)

Anonim spunea...

il fallait penser à la "apa plata" au lieu de "berea belgiana" :) mais ,au risque de rendre B jaloux,je dois reconnaitre que tu es belle :) Pardon Monsieur stancescu !! :)

Ioana spunea...

Ok, je te pardonne:)

Simona spunea...

Mi-a placut la nebunie povestirea despre excursia voastra, mi-a adus aminte de acum multi ani (aproape 15) cand ne-am facut luna de miere acolo... chiar si impresiile au fost in general la fel :-))) dar noi am absorbit totul cu ochii mari fara sa ne treaca prin cap sa emitem pareri, experienta noastra in afara Romaniei era destul de redusa pe atunci (Franta si Irlanda, dar mie Franta mi s-a parut ingrozitor de urata si murdara, am avut ocazia sa locuiesc acolo cateva luni si am vazut si partile unde turistii nu servesc, in Irlanda in schimb m-as muta la orice ora) - mi-ai adus aminte o gramada de imagini si senzatii uitate :-))) Multumesc!
Si referitor la scoala, asta e efectul scolilor intr-o lume civilizata, adica unde civilizatia e normalul (ca sa nu fiu inteleasa gresit), si copiii mei (desi au avut o vara de milioane, plina pana la refuz) erau disperati sa inceapa scoala, si impliciti cu ea "distractia cu colegii si profesorii", cred ca sistemul scolar in Canada e apropiat de cel pa care l-ai descris tu, ii face pe copii sa invete chestii care ii pregatesc pentru viata in mod practic, si toate astea cu foarte mult respect in relatiile interumane, indiferent ca-i vorba de elevi sau profesori...
Foarte frumoasa vacanta! :-)))

Ioana spunea...

Merci Simona! Pe unde ai stat in Franta? Eu am avut noroc sa am experiente super ok, dar e drept ca eram cu prieteni, tanara, putin pretentioasa si indragostita iremediabil de Paris:)

Simona spunea...

Ioana, eu am fost in interes de servici, probabil si de asta am avut un gust mai amar, ziua lucram si seara haladuiam (in weekenduri mi-am rezervat muzeele si alte obiective mai mari). Am stat cateva saptamani in Paris, am locuit destul de aproape de turnul Eiffel, dar lucram in arondismentul 17, asa ca am avut vreme sa vad si bune si mai putin bune... In afara Parisului am stat intr-un orasel mic (Autun, la 90 de km de Dijon, sau 300 de Paris), acolo a fost mai fain pentru ca n-a fost asa mizerie (fiind orasel mic de provincie) si puteam haladui pe dealurile si padurile din jur sau prin ruinele abundente :-))) Si eu eram tanara tare dar proaspatul meu sot era acasa in Romania, poate si de asta n-am apreciat "orasul indragostitilor" singura :-))) Irlanda mi-a placut de o mie de ori mai mult :-)

Ioana spunea...

In mod sigur si d-asta, Simona:)Plus ca depinde si cum iti pica ceva, peste ce oameni dai, ce timp si chiar si ce bani ai la tine.

Simona spunea...

Absolut, ai dreptate! :-)
Sunt curioasa cum ti-ar place Canada daca ai veni in vizita :-))) Eu sunt indragostita iremediabil de ea ;-)

Ioana spunea...

Simona, nu ma vad in Canada prea curand. Poate doar sedata sa stau atatea ore in avion:))

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes