Sunt zile când e mai bine să taci. Când ai vrea să tragi perdelele şi pătura peste tot ce se întâmplă, să faci să fie doar o părere, un vis la limita celor urâte. Şi apoi, te trezeşti şi o iei de la capăt. Şi ai vrea să poţi să întinzi mâna şi să apuci marea de care te mai despart nici două săptămâni, dar pe care o simţi departe şi rece, ca şi cum ar fi doar un tablou cu care ţi-ai împodobit dormitorul fără să mai ai timp să te uiţi la el.

Şi atunci cobori privirea spre tine şi cum stai aşa, întoarsă pe dos, te uiţi care din eu-uri s-a lovit şi-şi trage după el piciorul bolnav că tot e la modă să ai probleme cu picioarele. Dar poate că acolo, pe dinăuntru, lucrurile nici nu sunt aşa de rele cum crezi tu. Poate e doar o răceală sau o infecţie banală care se manifestă mai puternic. Sau poate că soarele te-a lovit în cap când ai fost duminică de-ai pedalat ca nebuna, o oră întreagă, la o hidrobicicletă pe lacul Cişmigiu spre deliciul infantei. Sau poate că e vreo astenie de vară. Habar n-am dacă există aşa ceva, dar sunt sigură că iunie e o lună foarte bună ca să te pălească direct în moalele capului cu introspecţii, frici şi vreo angoasă mică.

Şi iar te uiţi la tabloul cu marea din capul tău şi iar dai să ţi-l apropii şi să spui, ca într-o incantaţie incaşă, Lefkada...fkada... kada... kada. Dar sunt zile când e mai bine să taci. Să nu spui nimic. Niciun nume. Al tău sau al vreunei insule greceşti. Mai bine tragi perdelele şi pătura peste tot ce se întâmplă. Peste zilele proaste. Peste tine care te plângi pentru că uneori te doare. Peste maşina care se strică. Peste jobul care a fost şi nu mai este cum a fost odată şi nu încetează să-ţi aducă aminte zilnic de asta. Peste eul ăla cu piciorul lovit. Peste genunchiul tău dureros cu menisc crăpat, că tot e la modă, care te împidedică să mai alergi. Peste cele două săptămâni care te despart până o să poţi să strigi în sfârşit: Lefkada...fkada... kada şi să speri că măcar unul din eurile tale va catadicsi să-ţi răspundă. Nici nu contează ce. Nici nu contează care. Orice. Oricare. Doar să puteţi sta iar de vorbă tu cu tine ca-n zilele bune.