A crescut. Până să mă dumiresc, mi-a ajuns aproape de umăr. E suficient să aplec puţin capul şi gata, reuşesc să o pup pe creştet. Foloseşte cuvinte complicate al căror înţeles nu-l ştie încă prea bine. Când nu nimereşte se bosumflă, mai ales dacă îi arăt cu degetul spre bibliotecă şi dau din cap în felul ăla care o face să se ducă glonţ la ea în cameră, lăsând în urmă zgomot de uşă trântită. A crescut şi a făcut prima ei prăjitură cu aluat de clătite turnat în tava de brioşe Rezultă nişte gogoşele care tăiate  pe din două şi date cu un pic de gem  fac un mic dejun pe cinste.

A crescut. În magazine, ne despărţim. Fiecare la raionul ei. Ne mai întâlnim la cabină şi ne dăm cu părerea. Şi probăm şi probăm şi ne hotărâm atât de greu. Mai ales eu. Cică cu tati e mai uşor. Pentru că tati a fost tras, într-un mod pe care nu mi-l explic încă, printre umeraşe cu rochiţe şi bluziţe. Doar ei doi, duminică, la mall.
- Şi cât tu îţi căutai lucruşoare, tata ce făcea?
- Îmi tot aducea să probez cămăşi care i se păreau lui drăguţe.
- Şi ţi-au plăcut?
- Nuuu, erau de băieţi. Dar tata zice că nu contează atâta timp cât sunt frumoase.

Îmi pare rău dragule, dar îţi aduc aminte că a crescut. Şi de acum totul o să conteze. Ce spui, cum spui, cât spui, cui îi spui, când spui. Şi aşa o să fie cam cu toate verbele. La început o să ni le spună, apoi o să ni le tot repete până când o să ajungă să ni le ţipe, înainte de a fi iarăşi pace. Pentru că aşa e când creşti. Ceva se revoltă acolo, pe dinăuntru şi dacă îmi aduc bine aminte, ceva-ul ăla e de multe ori înfricoşător şi nu-i nimeni să te ajute să-l îmblânzeşti. Deocamdată însă, voiam să te întreb despre cămăşi. Serios, chiar ai vrut să o îmbraci de la băieţi?

A crescut. Ştie bancuri. Ieri, ne-a spus şi nouă unul.
Cică în prima zi de şcoală, învăţătoarea îi roagă pe copii să-şi spună numele. Ajunge şi la Bulă.
- Măi, băiatule, ar fi bine să-ţi schimbi numele pentru că dacă înlocuieşti prima literă iese un cuvânt urât.
A doua zi, la şcoală, învăţătoarea îl întreabă pe Bulă.
- Ei, ai rezolvat? Ţi-ai schimbat numele?
- Da, doamnă.
- Şi cum te cheamă acum?
- Denis!

A crescut. Şi am început să râdem împreună la bancuri. Dar încă sughite când râde în hohote.