Să fie doar o simplă coincidență că, atunci când am ales, ochii mi s-au dus către Ocean, către regatul breton acolo unde, în 1477, se năștea la Nantes, Ana de Bretania, Anne de Bretagne? Devenită ducesă la doar unsprezece ani (vezi, mamă, ce făceau fetițele pe vremuri?), se căsătorește la cincisprezece ani cu Carol al VIII și rămâne apoi văduvă la douăzeci și unu de ani. Redevenită ducesă de Bretania, își renegociază un nou mariaj, de data asta cu Ludovic al XII-lea, și devine pentru a două oară, regină a Franței, continuând însă să rămână figura proeminentă a Bretaniei. Așa că da, infanta lu' mama, pentru câteva zile vei fi Ana din Bretania. Ai grijă cum pronunți că ăștia sunt pretențioși cu accentul.

Să fie doar o simplă coincidență că atunci când am fost cu colegii de liceu în Franța, am ajuns la Reims, la catedrala unde pe vremuri Ioana d'Arc l-a condus pe Carol al VII către tronul Franței? Adevărul este că mi-e frică de foc și nici engleza nu este punctul meu forte și dacă mai pui și prenumele la socoteală... Și oare a fost tot întâmplare când mi-am lăsat un pic, niște ani acolo, inima la Reims? Dar că prietena mea cea bună a ajuns cu bursă acolo (tocmai acolo) și eu m-am putut duce la ea? (și mi-am găsit și inima și am mai lăsat-o o dată, în același loc). Dar când am obținut un stagiu de la Radio France și, ghici ce, au decis ca din toată Franța să mă trimită exact la Reims? Acum, am decis eu să merg acolo. La întoarcerea din Bretania. Doar o raită. Ca Ioana d'Arc. Fără sacrificii însă. Doar cu ai mei și cu toată inima la mine. Să fiți cuminți. Mă întorc cu povești.