Nu este o întrebare și nu, nu este despre mine. Ci despre ea. Cartea Adrianei Bittel. O carte de o frumusețe absolută. Dacă nu s-ar întinde în fața mea o pagină albă ce mă trage parcă de mânecă să mai povestesc, cred că m-aș opri aici cu descrierea și v-aș invita, ba nu, v-aș ruga de-a dreptul să o citiți. Pentru că este una din cele mai frumoase cărți de povești despre oameni și vârste. Chit că e vorba de o femeie pe patul de spital care nu se poate împiedica să se gândească la ce vraiște trebuie să fie acum în bucătăria ei, la o fetiță ce fuge de acasă spre necunoscutul care o duce într-o curte din mahalaua bucureșteană printre pepeni și puradei, la o tânără ajunsă la Paris doar pentru a respira în voie sau la o bătrână care își simte vârsta și se sperie de ea ca de un necunoscut intrat pe nepusă masă în viața ei, cartea aceasta este pur și simplu frumoasă. Pentru cei iubitori de București, este o călătorie printre ani și anotimpuri, printre mirosuri de străzi și parcuri, printre lumea unui a fost odată spre care tot întorci capul ca și cum te-ai simți urmărit, fără să te deranjeze în vreun fel.

Este o carte despre femei și despre vârste. Nu numai ale lor, ci și ale orașului. Cu un comunism ce se declină în cozi la carne, praf și halate de molton, în replici și stereotipii de limbaj ridicate la rang de ticuri verbale, cu imagini în alb și negru în care sentimentele capătă parcă și mai multă culoare, cu familii unde cultura transpare prin inteligența umorului și vioiciunea schimburilor de replici. O carte despre existențe mici și banale, cu întâmplări ce capătă importanță doar pentru că sunt ale noastre, ale tuturor. O carte unde trecutul- fie că este vorba de copilărie, de Ceaușescu, de Holocaust, de naționalizări sau de demolări, de bunici de demult, de amanți sau pur și simplu de anii ce trecură- își face loc cu grație și umor, construindu-se într-o suită de povestiri de sine stătătoare ce se învârt în jurul unor personaje feminine care aleg pur și simplu să trăiască sub ochii noștri.

Cum încărunțește o blondă? Dureros de frumos, dacă este să mă iau după scriitura Adrianei Bittel. Mulțumesc prietenei de mi-a dăruit cartea. O idee extraordinară de cadou. Mai ales pentru blonde.