De fapt nu ar trebui să fie nicio poveste. N-ar trebui să fie nimic. Doar un click și o melodie care-mi place mie. Dar știu că nu e ușor să vă fac s-o ascultați pur și simplu pentru că îmi place mie, doar pentru că am dat peste ea într-o marți seara în timp ce beam un ceai de sunătoare și nu făceam mare lucru. Așa că o să vă spun o poveste, cât să vreți să porniți melodia ca și muzică de fond. Nici nu știu sincer ce să inventez acum, pe cine să arunc pe scenă și să sfâșii apoi cu cuvinte care să se potrivească cu vocea din cântec. Ar putea fi oricine, oricare dintre noi, dintre voi, în orice zi din an. Aș putea fi chiar eu dacă m-aș simți în stare, în seara asta de marți, să mă sacrific pentru a vă face să ascultați o melodie. Aș putea să vă povestesc anumite lucruri despre mine care sigur v-ar face să dați click, aș putea să născocesc povești și trecut, aș putea să vă spun ce sunt pe cale să fac mai încolo sau dimpotrivă, aș putea să vă spun cum noaptea mă fac ghem uneori ca să nu mă găsească gândurile.
Sau la fel de bine, aș putea să fiu sinceră și să recunosc că nu am nimic să vă spun. Că pur și simplu am găsit o melodie care a făcut valuri în ceaiul meu de sunătoare și-n mintea mea de marți seară și că mi-ar plăcea s-o ascultați cu mine. Pentru că atunci când începe, dar mai ales când continuă, are nevoie de poveste. Nu contează cu cine sau despre cine. Ar putea fi oricare dintre noi, dintre voi, în orice zi din an. Aș putea fi chiar eu, dacă m-aș simți în stare. Dar nu mă simt.