Nu știu să spun dacă la cei aproape doisprezece ani ai ei e mare sau încă nu. Cred că depinde întotdeauna și cu ce compari. Dar știu că nu e o vârstă plăcută și nici ușoară. E cu ochi dați peste cap, cu câte o ușă trântită, cu ton răstit, cu lacrimi, cu "nu am chef", cu "tu nu înțelegi", cu "lasă-mă" și uneori chiar și cu "nu vreau". Dar, la fel de bine, după ce trece valul, este și o vârstă cu "ia-mă-n brațe", cu "pot să stau cu tine?", cu "am nevoie să vorbim", cu "te iubesc cel mai mult", cu "vreau să rămân mic". Pre-adolescența sau adolescența mică cum se mai numește e grea în primul rând pentru cine o trăiește efectiv și abia apoi pentru cel asupra căruia se răsfrâng efectele. Și mi se pare de bun simț să o știi atunci când te înhami să ai grijă de niște copii de vârsta asta.

Ana a fost în tabără. De schi. La Sinaia. Când am înscris-o, nu știam mai nimic despre oamenii ăștia. Nici acum nu știu prea multe. Am mers pe mâna tatălui unei prietene cu care a mea a vrut musai să schieze. De la început, prețul mi s-a părut mai mare decât în cazul celorlalte tabere în care a fost, dar știu că și stațiunea e mai scumpă decât Azuga sau Bușteni și în plus, hotelul a avut mai multe stele decât cele din anii trecuți. Pe lângă preț, al doilea lucru care m-a surpris neplăcut a fost faptul că plecarea copiilor nu s-a făcut din București, ci a trebuit fiecare părinte să-și aducă personal copilul în tabără. Da, da, ați înțeles bine: pe lângă cei 2000 de lei pentru o săptămână de schi (cam atât a rezultat adunând la prețul afișat pe site costul echipamentului și al schi pass-ului), am mai pus și banii de tren la dus și benzină la întors. Dar, am zis că na, până la urmă, unde merge suta merge și mia și măcar să fie Ana fericită și să se distreze. De distrat, s-a distrat. Dar cu fericirea a fost discutabil.

Motivul? "Era, mami, o doamnă acolo, cu noi, care era drăguță doar cu cei mici. Pe noi, ăștia marii, nu înceta să ne critice și să ne amenințe!" Am cunoscut-o și eu pe respectiva doamnă. Tânără și frumoasă. Mie mi-a părut și drăguță, mai ales că m-a asigurat că va avea mare grijă de copii. A uitat însă să-mi spună și nici pe site nu era specificat că nu prea știe cum să se poarte cu ăștia mai mari și da, poate mai vocali. Poate că la doisprezece ani, un copil cu niște părinți cu capul pe umeri, o să se simtă prost să te audă pe tine, instructor, spunându-i "dacă nu schiezi bine, îți dau cu bățul la fund". Nu mai spun că nici măcar nu te va lua în serios pentru că știe bine că există pe lumea asta mulți adulți care, în lipsă de argumente, recurg la amenințări, doar-doar câștigă respect. Eu știu că e greu. O cunosc pe Ana și știu bine că poate fi sarcastică și chiar neplăcută. Dar chiar nu e nevoie să o aud plângând la telefon pentru că a fost făcută obraznică pentru o glumă prost înțeleasă si apoi amenințată că va fi pârâtă mamei. Măcar de m-ar fi sunat cineva, tot ar fi fost în regulă. Dar nu. E mult mai simplu să vorbim vrute și nevrute, că na, sunt copii și ce-or să ne facă acum?!

Eu înțeleg și poziția adultului exasperat. Eu însămi sunt pe poziția asta de multe ori. Ințeleg și faptul că există zile proaste și glume deplasate. Dar nu înțeleg cum poți să lucrezi cu copiii, dacă nu știi să te porți cu ei. De fapt, să fiu sinceră, înțeleg și asta. Pentru că așa e la noi, nu pentru că așa e normal. Dacă "a dormit bine, a mâncat tot (apropo, e absolut dezgustător să obligi pe cineva să termine tot din farfurie sub amenințarea că nu primește desert; nu mai spun că mi s-a cerut o listă de alimente pe care Ana nu le mănâncă și într-o zi a primit exact felurile cu pricina), a schiat, nu și-a rupt nimic și nu s-a îmbolnăvit" atunci tabăra a fost un succes. Poate pentru organizatori. Dar pentru copilul meu care a alunecat (ca bleaga, probabil) cu clăparii în picioare și s-a proptit cu capul de un zid, a fost trist să vadă că, deși plângea, nimeni nu a consolat-o, ba mai mult, a și fost certată că nu e atentă. Imi pare rău dacă am prea multe pretenții, dar eu am plătit nu ca să îi ocup zilele de vacanță cu sport și aer curat, ci în primul rând ca să îi ofer o săptămână de relaxare și de distracție. Pentru că asta vrem cu toții în timpul liber, așa-i?

Știu că vacanța s-a terminat. Dar vor mai fi și altele și orice greșeală poate fi îndreptată dacă se dorește. In rest, a fost bine. A mâncat, a dormit, a schiat, nu și-a rupt nimic și nici nu s-a îmbolnăvit.