vineri, 24 februarie 2017

De dimineață

Diminețile. De fapt, și mai bine ar fi....ah, diminețile! Pentru că din momentul în care grădinița sau școala intră în viețile noastre, ritmul începuturilor de zi ni se schimbă dramatic. In primul rând, apar noi ritualuri. Nu știu cum o fi la voi, dar îmi aduc aminte că atunci când Ana era în grupa mică, în primele dimineți de trezire pentru grădi îmi era așa de milă de ea să o scol încât o duceam în brațe, semi adormită, pe canapea, și o lăsam câteva minute la desene până îi încălzeam niște lapte. La sfârșitul grădiniței, ritualul nostru de început avea deja statut de regulă, deși copilul cântărea vizibil mai mult. Am ajuns să renunțăm de comun acord la acest obicei când într-o dimineață, am cedat și, în loc să o duc în brațe, am târât-o efectiv până în camera cu televizorul.

Cu televizorul e o întreagă istorie. El îmi servește în primul rând mie. Adică, de când era mică, o propteam pe Ana la desene când aveam și eu nevoi și dorințe, altele decât cele de a sta lipită de ea. La trei, patru ani, la ora 7h00 de dimineață, profitam de niște desene ca să o las să se dezmeticească și să înghită totuși ceva la micul dejun. O să spuneți: cuuuum, mănâncă în sufragerie? Aaaaah, da. Mai mult, recunosc că micul ei dejun nu face parte din categoria "sănătos, echilibrat, plin de vitamine, un strop de sănătate în farfurie de cum răsare soarele". Ba dimpotrivă,  ar zice unii. Propriu zis, e vorba de niște lapte cu o felie de pâine cu unt și gem sau miere. Atât. Problema este că, ca și mine, copila nu prea reușește să înghită nimic la zece minute după ce s-a trezit. Ar trebui, probabil, să o scol și mai devreme și să-i dau timp organismului să ceară ceva de mâncare. Sau poate că e doar o chestiune de obișnuință. Sau poate că dacă ar vedea pe masa din bucătărie aranjate frumos farfurioare cu fel de fel de chestii apetisante, ar accepta un mic dejun consistent. Problema este că pentru toate cele de mai sus ar însemna ca eu să mă scol și mai devreme decât acum. Ei bine, răspunsul meu este nu. Clar. Mai ales că Ana începe școala la 7h30 a.m. Adică încep să văd lumină afară când ea e deja în hol și se încalță. Așa că nu, nu mă voi trezi mai devreme.

Tot la capitolul dimineți cu ferestre închise ca să nu se audă țipetele din interior figurează și chestiunea întârziatului. De regulă, noi nu întârziem. Doar că aproape de fiecare dată, suntem cât pe ce să întârziem, iar dacă nu o facem este pentru că stau tot timpul cu ochii pe ceas și hai-hai cu mâncatul, hai-hai cu dusul la baie, hai-hai cu îmbrăcatul și plecatul. In primii ani de grădiniță și de școală, încercam să fiu și eu gata de birou când ieșeam cu Ana pe ușă. Nu vreți să șțiți ce drame se consumau în zori, în casa noastră! Hai odată cu baia că am și eu nevoie! Mănâncă mai repede că în cinci minute plecăm și tu nu te-ai spălat! Păi cum să mă spăl, că până acum te-ai machiat tu în baie! Lucrurile au început să se detensioneze când am decis să trag pe mine o pereche de blugi și un tricou, să o duc la școală și apoi să mă întorc acasă, să-mi beau cafeaua și să mă pregătesc și eu. Cu adevărat am scăpat total de dramele matinale în momentul în care a ajuns să o ducă altcineva la școală. Si anume bunicul care i-a spus clar: vin să te iau la șapte și zece. Nu ești gata, nu mai vin!

Cam așa în casa noastră. Acum, vă las. Mă duc să-mi beau cafeaua în liniște, să așez pe farfurioară, lângă ea, doi biscuiți cu cereale, să profit apoi de un gel de duș cu miere și să schimb apa la flori. Și pentru că am timp, voi sta preț de câteva minute în fața dulapului, gândindu-mă cu ce să asortez primăvara de afară. Se anunță soare și 18 grade.

Iar acum, rândul vostru. La voi cum se petrec diminețile? Vă treziți, vă duceți să alergați în parc, la întoarcerea acasă va apucați să faceți sucuri de fructe proaspăt stoarse pe care le serviți alături de boluri cu iaurt bio cu cereale și fructe uscate, după care vă treziți copiii într-un zâmbet si o îmbrățișare și ei vă răspund la fel? Spuneți-mi că nu e așa, vă rog...


4 comentarii:

Ioana spunea...

La 5.50 suna ceasul, ma ridic eu sau G. sa dam drumul la espressor si sa punem apa la fiert pentru ceaiul copiilor. La 6 suntem amandoi in bucatarie, care mai adormit, care mai treaz. Eu sunt cea adormita, de obicei. Nu degeaba se spune ca femeile au nevoie de mai mult somn...
Ora 6.15 - incercat sa sculam fata, care incepe scoala la 7.30. Daca nu functioneaza indemnurile/pupicii nostri, punem catelul de 3 luni sa o limpaie - efect garantat.
Eu, cu un ochi pe ceas - cu celalalt pe pachetele pentru scoala/serviciu.
"Hai, mananca! Fugi la baie! Imbraca-te mai repede".Refren cunoscut, nu?
Se misca repejor, draga de ea, la 7.05 am iesit din casa, cel tarziu.
Pe fii-meu il ambaleaza tata si bunica.El incepe la 8. Sunt recunoscatoare ca nu mai trebuie sa-l pregatesc eu, el se misca mai in reluare, isi gaseste de joaca si de fugarit catelul, in loc sa-si vada de haine.
Anii trecuti, barbate-meu se trezea la 5.30 si mergea sa alerge. Revenea in casa la 7.30, cand eu eram gata cu ambii copii. Treziti, mancati, spalati, impachetati. Fata pleca singura (incepea la 8), eu cu baiatul. Zilnic eram intr-o tensiune matinala permanenta, eu fugarindu-i pe ei.
Tin minte ca eu si frate-meu trageam la sorti care se da primul jos din pat, sa mai piscam 5 minute de leneveala.
Iubesc diminetile de sambata si duminica, cand lancezim in pijamale pana la ore tarzii!

Cristina Dumitru spunea...

La noi este asa: eu ma trezesc la 6.00, ii pregatesc geanta de mancare pentru gradinita (pentru ca nici dupa 8 luni de gradinita nu a acceptat mancarea de acolo si manca paine goala, am decis sa ii pregatesc eu mancarea si sa i-o pun in termos), micul dejul (il intreb de seara ce doreste si asa nu am surprize dimineata), apoi merg la dus, ma machiez si il trezesc pe junior, care cu ochii lipiti de somn cere mancare. Il car in brate pana la bucatarie (din fericire este slabut si mai pot sa il car, desi nu cred ca pentru multa vreme), apoi el merge la baie si eu incep cu hai-hai :) Urmeaza concursul de imbracat (asa ne miscam mai repede) si la 7.45 trebuie sa iesim pe usa. Desenele nu mai au loc in program dimineata, uneori mai reuseste sa se joace putin cu lego.
Se trezeste usor dimineata, mai ales in week-end, cand eu as face orice pentru inca o jumatate de ora de somn.

Corina spunea...

Eu inca stau si ma intreb de ce trebuie sa trecem prin acest cosmar? E clar ca nu toti functionam la fel si nu ne trezim la fel. Eu inca imi aduc aminte ce drama traiam cand trebuia sa ma trezesc la sapte sa ma duca mama la gradinita. Apoi socoala! Asa mila imi este de asta mica, dimineata. Culmea este ca duminica se trezeste singura la sapte. Asa ajungem si noi in piata devreme! In fiecare duminica!

Anca Diana spunea...

Mie mi se pare crunt trezitul inainte de 7, o fac doar cand e sotul plecat si imi trebuie mai mult timp, ca le fac singura pe toate. La noi e asa, sot trezit la 7, eu 7.15, copil 7.30, scoala incepe la 8.30 si e peste drum, dar il duc la 8.15 ca sa ajung la 9 la birou. Mic dejun doar copilul, il face sotul (de regula paine cu miere sau cu sunca ) , eu fac pachetele, pregatesc hainele, cat se spala copilul pe dinti ma machiez eu, ma rog, nu intarziem, dar nici nu e perfectiune cu nori roz. Noi nu putem manca asa devreme, eu mananc la birou, si ca sa ne putem si noi pregati si toate cele, da, copilul mananca singur la desene, asta e

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes