Feminism

Îmi plac femeile care se coafează,

Care se machiază,

Care croşetează

Şi se epilează.

Care se rujează

Şi care dansează.

Care fumează

Şi care şofează.

Şi aberează

Şi se enervează;

Care pozează

Şi exagerează.

Care flirtează

Şi memorează,

Psihanalizează

Şi comentează.

Şi din când în când

Îmi plac şi cele

care visează.

Poezie în rime

Aş vrea să fac o poezie în rime

O poezie despre nişte crime

Cu doi asasinați fără de veste.

O poezie ce se crede poveste

Fără însă a fost odată.

O poezie despre o fată

Cu multe piei pe care şi le scoate

Şi le aruncă de pe ea, pe apucate

Apoi porneşte goală, cu pielea de pe ea

Să ucidă pe cine vrea

Pe cine o sta, o suporta.

Vezi? Nu e vina ei că tu ai stat

Că ai aşteptat sau c-ai plecat.

Ințelegi acum?

E doar o poezie în rime

Despre tine, despre mine

Despre cine stă sau vine.

O poezie ce s-a vrut poveste

Cu a fost şi nu mai este.

O poezie un pic cam tristă

Cu o fată care chiar există

Cu multe piei pe care şi le scoate

Ca să rămână apoi cu toți şi toate.

Stai să-ți spun povestea lui a fost odată

Cu un băiat fără de fată

Doar cu o mamă fără de tată,

A lui a fost odată ca niciodată.

A fost pe vremea lui ți-aduci aminte

Pe vremea când creșteau cuvinte

Ca aripi mari, direct din spate.

Pe vremea lui dacă se poate.

Stai! N-am terminat de povestit!

A fost pe vremea Prințului fericit,

Când somnul ne era de nedormit

Și vorbele de nerostit.

Stai să-ți spun ce s-a întâmplat

Cu fata fără de băiat

Cu prințul fără de palat

Și mama fără de bărbat.

Stai să-ți spun dacă-au scăpat

Dacă au murit sau s-au mutat

Dacă mai sunt sau au plecat.

Stai să-ți mai spun încă o dată

Povestea lui acum și niciodată.

Știi că din când în când, pe Lună

Există un om ce visează furtună?

Stă și speră să-nceapă să-l plouă.

Îl găsești marțea, între trei și nouă.

Știi că din când în când, pe Marte

Există un înțelept care vine cu o carte?

Un eseu filozofic despre egalitatea-ntre rase.

Îl găsești lunea între patru și șase

Știi că din când în când, pe Neptun

Există un bătrân cu moacă de nebun?

Ce vrea să dea de mâncare la porumbei

Îl găsești joia, între unu și trei.

Știi că din când în când, pe Pământ

Există intervale când suntem și nu sunt?

Când eu mă gândesc la alte planete

Iar tu te gândești la alte fete.

Te-am lăsat să bei din paharul meu

Ți-aminteşti? Ți l-am întins chiar eu.

L-am împins cu mâna-ncet, spre mâna ta

Iar tu l-ai apucat ca nu care cumva

Altcineva

Să vină

Să-l ia

Să-l bea

Să-l dea

Altcuiva.

Era doar un pahar de sticlă, cu model

Un păhărel, din acela mic.

Dar tu, din păcate, nu mai ştii nimic.

Şi cât tu te gândeşti la ale tale,

Eu fac colecție de pahare goale.

Mă gândeam să mă întorc pe dos

Să-mi las la vedere dinăuntrul cărnos:

un fel de sine lipsit de mine și mândrie,

un fel de n-ar mai fi să fie.

Mă gândeam că sunt cu josul în sus

Cu dinăuntrul meu întors către apus

Cu sinele cuminte așezat pe vine

Cu tinele ce vrea să locuiască-n mine.

Cu minele atât de plâns și scurs

Cu sinele cu părul tuns,

cu susul meu în jos de lume,

cu josul tău fără un nume.

Și mă gândeam că josul tău și susul meu

Se joacă ca doi proști de-a Dumnezeu.