joi, 14 februarie 2019

Pasă în versuri

Nu sunt noi, dar sunt laolaltă.

Feminism

Îmi plac femeile care se coafează,
Care se machiază,
Care croşetează
Şi se epilează.

Care se rujează
Şi care dansează.
Care fumează
Şi care şofează.

Şi aberează
Şi se enervează;
Care pozează
Şi exagerează.

Care flirtează
Şi memorează,
Psihanalizează
Şi comentează.

Şi din când în când
Îmi plac şi cele
care visează.


Poezie în rime

Aş vrea să fac o poezie în rime
O poezie despre nişte crime
Cu doi asasinați fără de veste.
O poezie ce se crede poveste
Fără însă a fost odată.

O poezie despre o fată
Cu multe piei pe care şi le scoate
Şi le aruncă de pe ea, pe apucate
Apoi porneşte goală, cu pielea de pe ea
Să ucidă pe cine vrea
Pe cine o sta, o suporta.

Vezi? Nu e vina ei că tu ai stat
Că ai aşteptat sau c-ai plecat.
Ințelegi acum?
E doar o poezie în rime
Despre tine, despre mine
Despre cine stă sau vine.
O poezie ce s-a vrut poveste
Cu a fost şi nu mai este.

O poezie un pic cam tristă
Cu o fată care chiar există
Cu multe piei pe care şi le scoate
Ca să rămână apoi cu toți şi toate.

În turn
Ceasul bate pe-ndelete
În perete.
Iar secundele fecunde
Și cu panglici și cu funde
Mi se par niște moșnegi
Plini de negi.

Doar în turn mai bate ora
Spânzurată-n vârf de limbă
Timpul stă lipit de ceas
Și se plimbă.

Iară după ora două
Timpul a-nceput să plouă.

Povestea lui acum şi a lui niciodată
Stai să-ți spun povestea lui a fost odată
Cu un băiat fără de fată
Doar cu o mamă fără de tată,
A lui a fost odată ca niciodată.

A fost pe vremea lui ți-aduci aminte
Pe vremea când creșteau cuvinte
Ca aripi mari, direct din spate.
Pe vremea lui dacă se poate.

Stai! N-am terminat de povestit!
A fost pe vremea Prințului fericit,
Când somnul ne era de nedormit
Și vorbele de nerostit.

Stai să-ți spun ce s-a întâmplat
Cu fata fără de băiat
Cu prințul fără de palat
Și mama fără de bărbat.
Stai să-ți spun dacă-au scăpat
Dacă au murit sau s-au mutat
Dacă mai sunt sau au plecat.

Stai să-ți mai spun încă o dată
Povestea lui acum și niciodată.

In loc de noapte bună
Tu știi că ori de câte ori mă întrebi la ce visez
Mă văd nevoită să inventez?
Pur și simplu nu-mi aduc aminte
Și dacă o fac, nu găsesc cuvinte
să-ți povestesc, să mă arăt pe mine,
să-ți spun dacă măcar în vis
mă simt mai bine.

Cuvintele le pierd pe drum,
le scap din buzunare.
Să știi, am încercat deja, dar nu am cum
să le fac grămăjoare.
Sunt doar cuvinte, de prin vis
Prostești, năroade, de nedescris,
de nespus, de negândit,
de ascuns și de lovit.

Șsst, te rog, nu mai tot întreba
Ce cuvânt s-a așezat în gura mea.
Ce litere îmi stau acum pe limbă,
ce sunete prin mine se tot plimbă.

Mai bine stai un pic cu mine
să vezi dacă vorbesc în somn de tine.


Nişte gânduri

Mă gândesc să nu mă mai gândesc la tine
Mă gândesc să te înlocuiesc cu altceva


Cu o carte sau cu o prăjitură
Cu o partidă de tenis pe zgură.
Cu apa din duș sau cu o baie cu spume
Sau cu ieșitul în oraș, cu lume.
Cu un serial la televizor
Cu statul în trafic, la semafor.
Cu o halbă de bere Ciuc
Cu o postare la mine, pe facebook.

Mă gândesc că mă gândesc prea des la tine
Și cred serios că-ncep să obosesc
Așa că nu te supăra pe mine
Dar o să vrea să te înlocuiesc
Cu o mie și unul de lucruri banale;
Doar atât te rog, să nu-mi stai în cale!
Tu stai cuminte, gândește-te la mine
Și roagă-mă să mă gândesc la tine.
Pentru că să știi, chiar și obosită
Eu tot vreau să mă știu iubită.
Iubită de tine
Cum se cuvine.

Despre spaţiu
Știi că din când în când, pe Lună
Există un om ce visează furtună?
Stă și speră să-nceapă să-l plouă.
Îl găsești marțea, între trei și nouă.

Știi că din când în când, pe Marte
Există un înțelept care vine cu o carte?
Un eseu filozofic despre egalitatea-ntre rase.
Îl găsești lunea între patru și șase

Știi că din când în când, pe Neptun
Există un bătrân cu moacă de nebun?
Ce vrea să dea de mâncare la porumbei
Îl găsești joia, între unu și trei.

Știi că din când în când, pe Pământ
Există intervale când suntem și nu sunt?
Când eu mă gândesc la alte planete
Iar tu te gândești la alte fete.

Amnezie
Te-am lăsat să bei din paharul meu
Ți-aminteşti? Ți l-am întins chiar eu.
L-am împins cu mâna-ncet, spre mâna ta
Iar tu l-ai apucat ca nu care cumva
Altcineva
Să vină
Să-l ia
Să-l bea
Să-l dea
Altcuiva.

Era doar un pahar de sticlă, cu model
Un păhărel, din acela mic.
Dar tu, din păcate, nu mai ştii nimic.

Şi cât tu te gândeşti la ale tale,
Eu fac colecție de pahare goale.

Jocul
Mă gândeam să mă întorc pe dos
Să-mi las la vedere dinăuntrul cărnos:
un fel de sine lipsit de mine și mândrie,
un fel de n-ar mai fi să fie.

Mă gândeam că sunt cu josul în sus
Cu dinăuntrul meu întors către apus
Cu sinele cuminte așezat pe vine
Cu tinele ce vrea să locuiască-n mine.
Cu minele atât de plâns și scurs
Cu sinele cu părul tuns,
cu susul meu în jos de lume,
cu josul tău fără un nume.

Și mă gândeam că josul tău și susul meu
Se joacă ca doi proști de-a Dumnezeu.


1 comentarii:

Anonim spunea...

Tu as le niveau pour devenir une poétesse célèbre !

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes