Vine la mine-n cameră, răstoarnă pe pat o pungă plină cu Mărţişoare şi strigă fericită:
- Ia uite, mama, ce-am găsiiit! Un set nou-nouţ de mine de stilou, d-alea bunele!
Mă mulţumesc să ridic din umeri şi să continui să caut printre bufniţe, iepuraşi, floricele şi fluturaşi, să văd ce se mai poate recupera din anii trecuţi.
In fund, pe pat, cu minele ridicate în dreptul ochilor, ca un fel de ochean, infanta nu conteneşte a se mira:
- Oaaau! Iţi dai seama de când zac în punguţa asta! Un an de zile! Şi au costat şi mult.
Pun deoparte două bufniţe şi o pun să-şi aleagă una pentru mâine.
- Tu auzi ce zic eu aici? întreabă ea, uşor exasperată.
Arunc Mărţişoarele rămase în pungă şi o întreb uşor amuzată:
- Şi ce vrei acum, să mă enervez?
Lasă minele lângă ea, se apropie de mine şi mă ia în braţe cum iei un copil care plânge. Cu grijă.
- Iţi dai seama, măi, mamă? Nici certurile nu mai sunt ce-au fost!