Draga mamii,

Ştiu că de multe ori te bodogăn şi că mă supăr pe tine că nu vrei să te joci şi tu singură şi că mă pisezi non stop la cap. Ştiu că te şutuiesc adesea la tine în cameră şi că te mai cert că nu te joci cu nicio jucărie.

Ştiu că am momente în care mă simt prinsă în capcană şi că oftez poate mai des decât meriţi. Ştiu că îţi tot spun cum vreau să dorm şi eu mult şi cum vreau să vină ziua în care te vei spăla singură pe cap. Şi că abia aştept să nu mai fiu eu cea care îţi taie unghiile de la picioare.

Ştiu că nu vreau să joc întotdeauna Macao şi nu vreau să fac zilnic prăjituri. Ştiu că am avut vacanţe frumoase cu taică-tu înainte să te naşti tu şi chiar şi primele veri după naşterea ta. Ştiu că mă gândesc uneori cu jind la prietenii care ies la beri şi care au cu cine să lase copiii sau la cine să-i lase.

Dar mai ales, ştiu că mi-e dor de mor de tine, deşi abia ce-a trecut o zi de când nu ne-am văzut şi a mai rămas doar una până să ne vedem. Şi ştiu că imaginea pătuţului gol de la tine din cameră e ucigătoare şi de nesuportat.

Aşa că, draga mamii dragă,  lasă naibii joaca prin grădina de la ţară şi pune mâna de vino acasă mai repede că mă perpelesc toată după tine. Promit să fac prăjituri şi să joc Macao.

Cu drag,
Mama

Pe oamenii ăștia i-am descoperit în prima noastră seară din Thassos. De fapt, ne-au dus la ei nişte vecini români şi gata: la ei am rămas 10 zile. Puteţi să-i ziceţi lipsă de imaginaţie sau de iniţiativă,   puteţi să-i ziceţi comoditate sau frică de schimbare, eu o să-i zic pur şi simplu love at first sight. Şi cum să nu fie aşa, când te trezeşti pe o terasă cu tufe imense de hortensia în spate şi cu marea în faţă, cu boltă de viţă de vie deasupra şi paşi discreţi de pisici la picioare şi cu nările exultând de mirosuri care se împletesc în aer într-un dans nebun cu iz mediteranean cu influenţe balcanice.

Cu echipa de la Krambousa

Dar nu aş fi avut atâtea de povestit despre Krambousa, dacă nu ar fi fost ei.

Să fi tot fost sfârşit de aprilie când am decis să ne facem vacanţa de vară în Thassos. Am avut deci la dispoziţie peste două luni să tot caut, să mă gândesc şi să mă răzgândesc. Şi am făcut-o: am renunţat la două rezervări făcute pe booking.com, fără penalităţi, am scris zeci de mailuri, am citit fel de fel de discuţii şi într-un final am dat de un grec ce-şi spunea Grigorio şi care, după un schimb de epistole, mi-a spus ceva de genul: măi, fată dragă, ia scrie tu ce vrei exact şi eu îţi promit să găsesc tot ce vrea sufleţelul tău. Şi pentru că îl cheamă Grigorio şi nu Georgică şi pentru că e de-al lor şi nu de-al nostru, băiatul ăsta chiar s-a ţinut de cuvânt. Şi mi-a găsit: un apartament cu living şi bucătărie complet utilată, cu dormitor, cu baie, cu terasă, într-o vilă aproape de plajă, cu plajă de nisip şi mare lină, într-o staţiune animată, plină de taverne, fără viespi şi fără zgomot. Dacă sunteţi curioşi să vedeţi cam cum arăta, iat-o. Şi pe bune că e exact ca-n poze. Iar ca preţ, fiindcă ştiu că vă stă gândul doar la bani, ei bine noi am negociat la 65 euro pe noapte.

Am trecut doar să vă spun că am revenit pe plaiurile patriei şi că am împlinit 37 de ani. Pentru detalii (despre Thassos, nu despre vârstă) şi poze, vă aştept pe aici zilele viitoare. Acum mă duc să mă trântesc în pat. Deh, vârsta...

Acum că ne apropiem vertiginos de plecare, Ana s-a gândit să încerce pe pielea ei o insolaţie. După o doză serioasă de Nurofen, două partide de Macao şi una de Şeptică, lucrurile par să fi intrat pe făgaşul lor normal, aşa că acum e pe balcon şi se joacă pe telefonul lui ta-su.

Despre Thassos, numai de bine: apa e caldă, soarele arde, tavernele se înşiră, banii se cam termină şi au început să apară şi viespile. După ce am bătut insula în lung şi-n lat, am ajuns la concluzia că plaja noastră e cea mai frumoasă, cea mai nisipoasă, cu cei mai mulţi peşti şi cei mai simpatici patroni de taverne. La Aliki, apa e năucitor de limpede, dar plină de bolovani şi unde mai pui că pentru a te adăposti de soare sub o umbrelă trebuie musai să mănânci de prânz la una din tavernele de pe plajă. La Paradise Beach, de două zile, s-au terminat valurile şi acum arată ca un lac imens, la San Antonio sunt multe pietricele ascuţite de care trebuie să treci în ţipete şi scrâşnit de dinți pentru a putea înota, la Macry-Ammos e scump şi cam degeaba, la Saliara sau Plaja de Marmură e super frumos, dar drumul e greu şi barul de pe plajă scump, la Psili Amos nu e nici o sfârâială, dacă ai început prin a face plajă pe aşa numita Xrisi Amoudia, aia de-i zicem noi Golden Beach. De fapt, noi suntem în golful Skala Potamia, care e un capăt al Golden Beach- ului, ceea ce face ca bucăţica noastră de plajă să fie la fel de frumoasă ca plaja mamă, dar mai puţin aglomerată şi cu preţuri mai mici la băuturi.

Ce ar mai fi de spus? Spre rușinea mea, nu am avut curajul să încerc caracatiţă şi scoici. Mai am două zile să respir adânc, să stau în lotus, să invoc zeii cei buni şi să mă lupt cu tentaculele din farfurie. Ştie cineva ce gust au drăcoveniile astea?

Şi încă ceva: voi, cei ce aţi mai fost în Thassos, e ceva ce am ratat şi nu ar fi trebuit? Ziceți repede că marţi plecăm.

În primul rând, am aflat că-mi place peştele. La grătar, cu mirodenii, cu multă lămâie, fără oase, cu gura deschisă şi cu privirea aia goală de expresie cu care te fixează de pe un pat de salată. Am aflat că atunci când copilul e mic şi obosit, iar porţiile sunt imense (că aşa se poartă pe la noi, prin Thassos), se poate comanda doar o jumătate de porţie, spre fericirea tuturor.

Am mai aflat că îngheţata de vanilie e foarte bună cu gem de portocale şi cu bucăţi de coajă confiată. Că restaurantul la care am ajuns să mâncăm zilnic e unul la mare căutare pe toată insula şi că deci am avut parte de ceea ce e mai bun în materie de haute cuisine.

Am descoperit că pe plajă mişună într-o proporţie covârşitoare copii români şi că este o vacanţă în care am şanse mari să termin de citit o carte şi Ana să înveţe cât de cât să înoate.

Ce ar mai fi bine de ştiut e că în Panagia se află o fabrică de ulei de măsline şi că deci au preţuri de producător. Şi unde mai pui că e doar la vreo 7 km de noi. Nu mă pot felicita îndeajuns pentru alegerea făcută (Skala Potamia + vila Pagali).

Am descoperit că în pofida cremelor şi loțiunilor de soare, insolaţia continuă să mă pândească (am trecut razant pe lângă una). Am descoperit că data viitoare când vom veni în Grecia (căci vacanţa asta e doar the beginning of a beautiful friendship) o să încercăm să stăm vreo două săptămâni. Dacă iei în calcul varianta de a folosi măcar din când în când  bucătăria din apartament, poţi face economii serioase. Oricum, după ce am aflat faza cu hrănit copil cu jumătate de porţie, nota de plată a scăzut simţitor.

În rest, fac progrese la greacă şi l-am văzut pe Cabral pe plajă. Fără mişto!

Dragii mei,

Noi suntem bine. Şi Grecia, la fel. Briza a măturat suav orice miasmă de criză, aşa că aici, la noi, acum miroase doar a mare şi a rozmarin. Spre seară, vântul aduce cu el parfum de alge şi iz de peşte proaspăt la grătar.

Cum te uiţi de pe balcon, vezi muntele în dreapta şi marea în stânga, iar dacă laşi nasul în jos, te pierzi printre chiparoşi în floare. Chiar peste drum de noi, acolo unde acum se lăfăie la soare 5 pisici, au de vânzare butaşi de măslini şi cutii cu mirodenii. Doar ele au puterea să stea afară la orele amiezii când soarele arde atât de tare încât parcă şi marea prinde a fierbe cu spume.

Miroase a cafea proaspătă la mine din bucătărie. Am şi bucătărie, şi sufragerie şi dormitor cu copil adormit ce nu se lasă a fi sculat nici după două ore de somn. De la valuri i se trage. A sărit toată ziua în ele, le-a lăsat să-i treacă peste cap, le-a luat în braţe şi le-a dat drumul, a fugit de ele şi s-a întors iar și iar.

Iat-o că apare. E aiurită de somn şi are fetișoara aia bună de pupat. Hai că vă las, mă duc s-o alint şi s-o trezesc cu mângâieri şi suc de portocale.

Cu drag, din Thassos,

Ioana