A-început de ieri să spună
Că-i e rău
Şi-o doare-n spate.
Chiar şi febra îi crescuse!
Şi ne-am dus direct la doctor...
Disperate.

Este doar o laringită,
Sinuzită şi rinită.
Şi avem şi tratament
Cu siropuri şi pastile
Să-nghițim vreo zece zile.

A-nceput de ieri să-i treacă
Cât-un pic, apoi a stat.
Ana a şi vomitat.
Şi nu poate să se joace
Cu copiii din vecini
Şi din sat.

Mai spre seară, mult mai bine:
Febră ioc, tonusul bun.
I-am mai dat nişte pastile
Şi-am băgat copilu'-n pat.
Sper ca mâine să se simtă
Minunat!

Iar de mâine m-oi opri 
Din vorbit în poezii...
Sunt un pic cam aiurită
De la rino-sinuzită!

Am plecat la ţară
Şi e soare-afară:
Zici că-i primăvară,
Zăpada s-a topit.
Copilul mi-a răcit.

Şi tuşeşte foarte tare --
Are muci... în gât îl doare.

Vocea i-a pierit cu totul,
Să colinde nu mai poate.
Eu am scris să vă urez
La mulţi ani cu sănătate!

P.S. Noroc că am Biseptol
       Şi-un pic de Paracetamol
       Şi fac bine puişorul
       Să plece cu Pluguşorul!

Mânaţi măi, hăi, hăi!

- O orgă mare şi frumoasă şi adevărată, cu 4 octave şi care se branşează şi la calculator şi la care poţi cânta cu căşti în urechi (mulţumesc, mulţumesc!)
- un joculeţ cu multe, multe biluţe colorate care se pot aşeza pe o tablă şi cu care, dacă nu le împrăștii prin toată casa, poți face desene 3D
- avem și primul nostru Zhu Zhu Pet (un şoarece nebun, care plimbă o biluţă printr-un labirint plăsticos şi chiţăie de mama focului)
- avem şi trăistuţă de mers la colindat şi pijama cu model de văcuţă
- şi o laringită. Asta nu era în scrisoarea către Moşul, dar am primit-o bonus, ca de altfel în fiecare an. Este o chestiune ce ţine de tradiţie, la noi în familie.

Cât despre noi, ăştia marii, am primit şi noi de machiat, de oglindit, de meşterit, de purtat și de citit. Dar cel mai mult, am primit încă un Crăciun alături de un copil care crede şi se bucură din tot sufletul. Deşi, a fost primul în care Ana şi-a pus întrebări: "de ce vine Moşul ăsta doar când ea pleacă de acasă şi nu-l poate vedea?" Aşa face el, încă de pe vremea când Ana era foarte mică. Şi aşa va face în continuare, cât Ana va dori să rămână mică. Este o chestiune ce ţine de tradiţie, la noi în familie.
 

I did it!

Copilul a intrat oficial în vacanţă. În traducere liberă, asta înseamnă că eu voi deveni direct responsabilă cu distrarea lui până luni, când plecăm la ţară. Noroc cu Moş Crăciun care sper să mă salveze cu niscaiva jucării noi care, sper eu,  o vor ţine ocupată câteva zile. Sau poate nu?

Îmi aduc aminte că anul trecut, disperată de rugăminţile fierbinţi ale Anei de a avea şi ea un căţeluş, l-am cumpărat pe Hector, un câine drăguţ, cu urechi lungi şi limba scoasă, care merge în lesă şi-şi caută singur osul prin cameră. Credeţi că a sărit până la tavan de bucurie? Aş! Nu i-a plăcut fiindcă nu e moale şi are ochelari. Păi are, că aşa vede mai bine osul, zic. Da, dar asta înseamnă că e bătrân şi bolnav, iar eu vreau unul mic şi pufos, zice. Vă aduceţi aminte de oaia Micului Prinţ? Cam aşa era şi ea cu Hector al nostru care de un an stă în cutia lui, fiind scos la plimbare doar trimestrial. Anul ăsta va fi unul fără câini sau alte patrupede. Am schimbat registrul şi am vorbit cu Moşul pentru o orgă. Că tot face pian la grădi, aşa că vom vedea şi noi cât îi place să apese pe clape şi cât  părul lung, de zână, al profei.

Revenind la marea mea dilemă cum să distrezi una bucată copil în ajun de Sărbătoare, am hotărât să încercăm să facem împreună nişte fursecuri. Ştiţi voi, de-ale tăiate în diferite forme. Forme am, n-am însă reţetă de fursecuri. Aşa că, lansez un apel tuturor celor care mă citesc, dacă ştiţi vreo reţetă de fursecuri simplă, ca pentru proşti, în care nu trebuie să freci zahărul cu untul până se face spumă şi unde cantitatea de făină e foarte clară şi nu cât cuprinde, daţi-mi şi mie de veste! Am de umplut o după amiază şi toată dimineaţa de mâine a unui copil ce merge din două în două minute sub brad să verifice dacă nu e vreun cadou pe acolo.

Vă rămân recunoscătoare şi vă urez Sărbători fericite!

Am descoperit de curând că aspiratorul poate da măsura trecerii timpului.

Când Ana avea vreo 3 ani, era suficient să audă cuvântul curăţenie, ca să se bage zglobiu printre picioarele mele şi să-mi spună cu o voce peltică viau să ajut şi eu, mama. Îmi aduc aminte cum, sprijinită de ţeava aspiratorului, mă uitam în jos la ea şi scotoceam împreună după vreo cârpiţă de şters praful curată  cu care se apuca voiniceşte să frece tot ceea ce îi ieşea în cale. Îmi amintesc că încercam să mă bucur de tot ajutorul ei, să nu-i arunc priviri de genul "măi Neghiniţă, ce vrei tu să faci pe aici, nu vezi că mă împiedic de tine?" şi în general să aplic dictonul carpe diem.

Ei bine, acum sunt în faza "o tempora!" Căci, înarmată cu acelaşi aspirator, dar în prezenţa unui copil cu trei ani mai mare, m-am ciocnit ieri de o cu totul altă reacţie.

I-am promis azi Luminiţei că voi prelua de la ea o leapşa despre muzică şi muzici. Acum, că am adormit copilul, am fiert cartofii pentru mâine şi am decorat şi casa de Crăciun, mi-am pus un pahar cu Cinzano, două cuburi de gheaţă şi o felie de lămâie şi sunt gata să scotocesc printre amintiri după mine la vârsta la care am descoperit muzica. În copilărie, la mine se asculta cam asta. Mai apoi, m-am îndrăgostit de el şi am vrut să ştiu dacă o fată albă se poate mărita cu un flăcău negru. Pe vremea aceea, el era negru şi lucrurile deloc roz pentru cuplurile diferit colorate.

După ce am trecut prin perioada Madonna şi Pet Shop Boys, o perioadă de tristă amintire din punct de vedere muzical, am trecut la chestii mai serioase. Care sunau cam aşa. La 15 ani, eram cu Depeche Mode. La 16, tot cu ei plus Guns N' Roses, căci deh, el semăna cu Axel.

Tot prin liceu, ca o olimpică la franceză ce mă aflam, am schimbat un pic macazul şi am început să ascult cam tot ceea ce era en francais dans le texte. Să luăm la întâmplare pe acest domn. Prin facultate, am trecut am adăugat pe lista pe The Doors şi Pink Floyd. Şi apoi din nou la blues. Plus Joao Gilberto şi Cesaria Evora. Acum, lăsând la o parte Cutiaţa muzicală fără număr, îmi place asta şi asta.

Dau şi eu leapşa mai departe cui o vrea să se bage.Oricum, eu mi-am terminat Cinzano-ul şi mi-am încheiat seara frumos, cu muzică bună şi multe amintiri.