I-am promis azi Luminiţei că voi prelua de la ea o leapşa despre muzică şi muzici. Acum, că am adormit copilul, am fiert cartofii pentru mâine şi am decorat şi casa de Crăciun, mi-am pus un pahar cu Cinzano, două cuburi de gheaţă şi o felie de lămâie şi sunt gata să scotocesc printre amintiri după mine la vârsta la care am descoperit muzica. În copilărie, la mine se asculta cam asta. Mai apoi, m-am îndrăgostit de el şi am vrut să ştiu dacă o fată albă se poate mărita cu un flăcău negru. Pe vremea aceea, el era negru şi lucrurile deloc roz pentru cuplurile diferit colorate.

După ce am trecut prin perioada Madonna şi Pet Shop Boys, o perioadă de tristă amintire din punct de vedere muzical, am trecut la chestii mai serioase. Care sunau cam aşa. La 15 ani, eram cu Depeche Mode. La 16, tot cu ei plus Guns N' Roses, căci deh, el semăna cu Axel.

Tot prin liceu, ca o olimpică la franceză ce mă aflam, am schimbat un pic macazul şi am început să ascult cam tot ceea ce era en francais dans le texte. Să luăm la întâmplare pe acest domn. Prin facultate, am trecut am adăugat pe lista pe The Doors şi Pink Floyd. Şi apoi din nou la blues. Plus Joao Gilberto şi Cesaria Evora. Acum, lăsând la o parte Cutiaţa muzicală fără număr, îmi place asta şi asta.

Dau şi eu leapşa mai departe cui o vrea să se bage.Oricum, eu mi-am terminat Cinzano-ul şi mi-am încheiat seara frumos, cu muzică bună şi multe amintiri.