Am avut un week-end excelent! Aşa a decretat Ana duminică seara, înainte de a cădea răpusă de oboseală. Lista de distracţii a fost lungă şi surprinzătoare. A început cu o plimbare pe role în Cişmigiu, la modul pune rola, scoate rola, în funcţie de locul de joacă unde voia să meargă. Şi bineînţeles că le-a luat la rând. Şi nu sunt puţine. Apoi, am stat  şi am dirijat o raţă de pe lac ce se scufunda după niscaiva peştişori. Hai, fundul sus, capul în jos, lăbuţele drepte, bravooo! ţipa Ana de pe margine.

După raţă, tobogane şi role, am trecut pe la buni. Acolo, într-o cameră mare cu draperii albastre şi cu patul acoperit de o cuvertură portocalie, se găseşte o cutie. Şi-n cutie, ce să fie? Ei bine, o colecţie întreagă de mărgele şi brăţări. Ana le zice comori şi se joacă de-a prinţesa care primeşte în dar un cufăr de nestemate pe care  le pune de-a valma la gât, mâini şi pe frunte. Apoi, se postează în faţa oglinzii şi stă şi se admiră şi-şi vorbeşte singură minute în şir. Şi parcă aş fi eu şi mama ar fi tânără şi restul ai casei în viaţă.

În drum spre casă, am cumpărat o gogoaşă şi ne-am oprit sub castanii din cartier. Rezultatul? O pungă plină. La recensământul din camera ei, au rezultat 120 de castane. Am decis în familie să le expatriem la grădiniţă să se bucure şi ei de recolta noastră.
După-amiază, tandemul tată-fiică a fost la Antipa. Absolut fantastic! au spus amândoi, povestindu-mi despre schelete de balene şi dinozauri, reptile, insecte, peşti şi câte şi mai câte minunăţii. Absolut fantastic, am spus şi eu proaspăt trezită după un somn de trei ore.

Duminică dimineaţa:  parcul  Titan cu loc de joacă, castani, lac şi păuni, seara -  restaurantul Trattoria il Calcio de pe Delea Veche. Ocazia? O aniversare. Invitaţii? Prieteni de-ai noştri plus una bucată copil de patru ani. Ana l-a numit "bebe blond" şi l-a plimbat când prin curte, când pe la toaletă, când pe sub nasul celor ce prepară pizza sub ochii clienţilor. Primul şoc când am ajuns acolo, a fost s-o aud pe fie-mea spunând cu nonşalanţă : "ah, eu am mai fost aici!' Ne uităm uimiţi la ea. "Păi da, cu grădi!" Acum ştiu şi eu de ce costă aşa de mult pe lună.

Fiindcă e cam scump. Cam, nu foarte. Asta dacă nu vrei să mănânci în fiecare zi la ei. Dar, e bun. Foarte bun. Au şi paste şi supe şi salate şi pui şi porc şi vită cu nişte cartofi la cuptor cu rozmarin demenţiali. Si pizza uriaşă din care pot mânca lejer două persoane.  Una peste alta, ne-a plăcut. Mai ales că indivizii sunt obişnuiţi cu puradei ce mişună peste tot. Aşa că au şi creioane colorate şi hârtie, au terasă frumoasă, bomboane la intrare şi dacă-ţi pui şi şarmul personal la bătaie, cum a făcut prietenul mai mic şi mai blond al Anei, poţi obţine chiar şi un loc pe scaun lângă paznic şi acces nelimitat la punga lui de pufuleţi.

Cam asta ar fi pentru week-end-ul nostru trecut. Cât despre cel ce urmează, ei bine, asta e altă poveste. Urmează cel în care Ana va pleca cu grădiniţa la Moeciu, într-o excursie de trei zile. O să avem de povestit!