A început să fie din ce în ce mai ușor să-ţi creşti copilul ca la carte. E de ajuns să intri într-o librărie ca să fii strivit de numărul impresionant de manuale pentru creşterea copilului. Asta ca să nu mai vorbesc de cursuri de parenting, de emisiuni despre nevoile copilului, despre psihologia copilului, despre libertatea copilului.

Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu e nimic rău în a vrea să devii un părinte mai bun şi nu, nu e nimic rău în a face tot ceea ce îţi stă în puteri pentru a-ţi face copilul fericit. Nu sunt de acord cu educaţia din vremuri străvechi de genul "copilul trebuie pupat doar în somn", "unde dă mama creşte" sau "tu să taci când vorbeşti cu mine".  Dar de aici până a fi în regulă cu tot ce face odrasla, doar fiindcă-i mică şi nu ştie, să avem pardon. Iar dacă ea e prea mică, atunci poate eşti tu mai mare şi remediezi situaţia când devine de nesuportat.

Cum să faci asta, fără să faci puiul să sufere? Iată o idee: ce-ar fi atunci când mergi la teatru, să alegi un spectacol pentru vârsta lui? Hai, că nu-i greu deloc: vezi că scrie pe site în dreptul piesei categoria de vârstă căreia i se adresează. Şi crede-mă că nu e scrisă acolo în dorul lelii. E scrisă pentru a-ți uşura ţie alegerea. E drept că orice părinte crede că al lui e mai frumos, mai deştept, mai perspicace decât toți cei de vârsta lui. Dar atunci când vezi că oamenii ăia de la teatru, necunoscuţii ăia din popor care habar nu au ce copil minunat ai tu, au avut totuși dreptate, fă ceva! Te implor, lasă-mă cu dreptul copilului la exprimare, cu bucuria de a descoperi lumea prin întrebări şi adu-ţi aminte că în timpul spectacolului nu se vorbeşte. Nu tot timpul! Iar dacă al tău vorbeşte, poate că nu-i place, poate că s-a plictisit. Nu e grav, nu o lua ca pe o înfrângere personală. Asta nu-l face mai puţin special!

Am avut azi bilete la "Când jucăriile spun pa!". Noroc cu muzica şi cu dansul! Ghinion cu dom'şoara de vreo 2 ani din spatele nostru. O oră jumătate nu am auzit decât si acum ţe spune? Mamiii, ţe spune si ţine e ăla?

- Mamiii lu' domşoaaa'ra, sunt eu, aia din faţa ta, cu fetiţa cu ochi albaştri şi cu mâinile în urechi! Vezi că spectacolul era pentru copiii peste 6 ani! Şi nu, nu mă întorceam spre tine ca să văd cine e scumpilica mică de i se aude glăsciorul până la tavan. Tu aşa ai crezut? Deci d-aia nu ai zis nimic toată piesa, nici măcar când tot rândul din faţa ta făcea la unison sssssst?

Acum că am lămurit treaba, vă urez o noapte frumoasă!