marți, 22 noiembrie 2011

Despre bone, nervi şi vorbe dulci

Cred că am descoperit astăzi cum se simt neveste înşelate şi dispuse să afle adevărul. După două zile de frământări, după ce m-am perpelit pe toate părţile, după ce am cerut sfaturi ca să spun că nu-s bune şi că nimeni nu mă înţelege, am hotărât în sfârşit să dau cărţile pe faţă.

Aşa că azi, când a venit, am poftit-o frumos în bucătărie şi pe tonul cel mai calm din lume, exersat cu grijă toată dimineaţa în oglindă, i-am spus:
- Am auzit că v-aţi găsit alt copil.
Atacul era lansat. Precum în romanele siropoase, prima fază e cea de negare:
- Păăăi, nu chiar. Adică da, dar...cum să spun...
Hai spune, spune, nu o mai da cotită, ziceam eu în gând, în timp ce o strângeam cu uşa de se auzea trosnind până hăt, departe.
- De fapt, m-am răzgândit. Am avut o ofertă, dar nu mai vreau.
Aha! Deci acu' nu o mai vrei? După ce m-am dat de ceasul morţii, acum te întorci la mine şi la copilul meu? Şi ce zice tu, că eu proasta, te primesc înapoi?

În timp ce bona se bâlbâia şi-şi frământa degetele, eu stăteam liniştită pe scaun şi mă pregăteam de un nou atac. Dar n-a fost să fie.
Căci ea, bona necredincioasă cu dor de ducă şi de mărire de salariu, a abandonat lupta.
- Ştiţi, eu nu vreau să plec. O iubesc pe cea mică şi mi-e bine la dumneavoastră. Am crescut copilul ăsta şi nu vreau să plec la altul. Nici măcar pentru două sute de lei în plus. Apoi, sunt şi zilele libere şi vacanţele pe care mi le daţi (măi, tu mă citeşti pe blog şi eu nu ştiu) şi toate astea contează. Aici, la dumneavoastră, eu nu trebuie să fac de mâncare. Găsesc masa gata, doar să o încălzesc. E drept că dacă aş putea să fac mai mult pentru nişte bani în plus, aş face.

În timp ce bona vorbea, eu, sprijinită cu capul în palmă, îi sorbeam cuvintele şi tot ce ziceam în gând era hai, mai spune, mai spune! Ce bine ştii tu să mă apreciezi pe mine cu mâncărurile mele şi zilele mele libere şi copilul meu frumos!

Şi i-am dat o sută de lei în plus la leafă, de la anul. Cu condiţia să-mi facă şi curat în casă de două ori pe lună, când Ana e la grădi.

Şi să mă mai laude, că spunea aşa de frumooos!

2 comentarii:

The way I am spunea...

Ma bucur tare k ati rezolvat.

Luminita spunea...

si eu ma bucur ca s-a rezolvat!

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes