După cum am promis, o să încerc să vă împărtăşesc din experienţa noastră de mâncat prin Paris. Vă anunţ de la bun început că oraşul ăsta e oribil de scump. Asta ca să vă pregătiţi pentru nişte preţuri cu adevărat pariziene. Concret, nu prea aveţi ce mânca cu mai puţin de 5 euro. Şi asta pe stradă, la tarabe. Norocul e că şi astea sunt o variantă rezonabilă de potolit foamea, mai ales dacă e soare afară şi puteţi să vă mâncaţi dumicatul prin parc sau chiar pe malul Senei.

Dacă totuşi vreţi să staţi şi voi omeneşte la o masă, atunci orientaţi-vă către două cartiere centrale -- Cartierul Latin şi Halele. Primul e foarte animat, plin de restaurante care propun meniuri zilnice, aşa numitele formules. Sunt OK, porţiile sunt mai mici decât à la carte, dar aveţi în preţ vreo două feluri de papa. Evitaţi totuşi restaurantele suspect de ieftine, gen gherete chinezeşti sau greceşti, vă puteţi alege cu vreo indigestie, chiar şi în Oraşul Luminilor!

Tot în Cartierul Latin, chiar pe lângă staţia de metrou Saint Michel, e plin de cafenele şi bistrouri ce practică Happy Hour. De obicei se aplică la băuturi alcoolice, dar merge uneori şi de o cafea sau o porţie de clătite. Atenţie la restaurantele cu specific franţuzesc. Mâncărurile lor sunt cu sos mult, mai ales sos alb, au fel de fel de tocăniţe şi diverse sufleuri de legume. E posibil ca celor mici să le displacă. Sfatul meu e să mergeţi la italieni. Ăştia nu dau greş niciodată -- sunt ceva mai ieftini, au nişte porţii de paste imense de mănâncă două persoane şi sunt şi simpatici. Dar şi aici, nu vă duceţi acolo unde e gol. Oricum, toate restaurantele şi barurile afişează preţurile la intrare. Dacă nu o fac, fugiţi că e de rău! Partea bună e că puteţi să fugiţi şi după ce v-aţi aşezat la masă. Noi am făcut asta, când am descoperit că un sandvici cu şuncă era 10 euro.

Dacă aveţi ceva mai mulţi bani de cheltuială, sunt fel de fel de restaurante foarte faine şi unde se mănâncă super bine în Saint Germain des Pres, tot pe lângă Cartierul Latin. Dar chiar vă trebuie ceva bani. Acolo au grătare foarte bune.

O sumedenie de restaurante se găsesc şi în zona Halelor. Multe, multe, aşezate ca boabele într-o păstaie. Unele sunt mai scumpe, unele mai puţin, ca idee o salată mare şi foarte bună (cu roşii, mozarella, parmezan, ardei, ou, măsline şi prosciutto) era undeva pe la 9 euro. O porţie de paste din care am fi mâncat lejer toţi trei, dacă am fi ştiut cât e de babană, era pe la 13 euro. Cum n-am ştiut, am lăsat copilul să se lupte singur cu ea. Dacă nu vă e foarte foame, merge să vă luaţi un croque monsieur (sandvici cald cu brânză şi şuncă) sau un hot dog, care la ei e un cârnat vârât într-un corn, presărat cu caşcaval şi băgat la cuptor. Şi cu o sălăţică lângă, se face de o cină!

Să nu uităm apoi de minunatele patiserii de la ei. Şi acum îmi lasă gura apă la amintirea  prăjiturilor şi tartelor cu fructe. Mai bine renunţaţi la bateau mouche sau la mai ştiu eu ce năzbâtie decât să renunţaţi să gustaţi din patiseria franceză. Sincer, nu vă puteţi imagina ce ştiu ăştia să facă. Sunt nebuni cu croissantele lor, cu foitajele, au inclusiv distribuitor de baghete calde la colţ de stradă. Bagi moneda şi-ţi dă pâinica! Aşa că neapărat stricaţi un drum la boulangerie sau patisserie sau cum s-o numi ea. E de ajuns să vă uitaţi în vitrină şi dorinţa-i gata, vorba poetului!

Tot la capitolul de-ale gurii, să ştiţi că băuturile sunt exagerat de scumpe. Un pahar de bere la dozator e aproape 5 euro, un suc de fructe gen Prigat, e vreo 4 euro, o cafea spre 3. Ce e amuzant e că preţurile astea nu diferă substanţial de la o locaţie la alta. Poate că la periferie e mai ieftin, dar cum nu văd de ce aţi ajunge pe acolo (credeţi-mă pe cuvânt, e foarte urât şi murdar), mai bine dacă tot daţi un ban, staţi şi voi mai în faţă: de exemplu, spre Notre Dame sau spre Comedie Francaise sau chiar spre Pont Neuf.

Se poate încerca şi varianta cu făcut sandviciuri dimineaţa în cameră şi mâncat din pungă. Se poate, noi am încercat, dar se pierde din farmec. Şi a propos de asta. Oricât de scump vi s-ar părea oraşul, nu vă duceţi la fast food-uri. Mai bine mâncaţi din traistă pe o bancă în Jardin des Plantes sau pe scări la Sacre Coeur, decât să vă bateţi pe o masă la Mc. Do cum îi zic francezii. Dacă intraţi acolo şi vedeţi cum arată şi cum miroase, o să înţelegeţi de ce. E nasol rău!

Încă ceva: cu cât restaurantul e mai plin, cu atât aşteptaţi-vă să fie mai bun. Dar să fie plin cu de-ai lor. Dacă vedeţi pe toate mesele câte o hartă sau un ghid turistic, plecaţi. Noi ne-am păcălit aşa şi am aşteptat o juma de oră să ne ia comanda, încă o juma de oră să ne-o aducă, după care încă zece minute să ne-aducă tacâmuri şi încă vreo 5 minute să ne-aducă pâinea.

Ca idee, nu fugiţi de bistrourile care arată bine, pe ideea n-avem noi bani de ăştia. Nu e obligatoriu să fie mai scump decât în alte părţi. Şi luaţi copilului clătite! Bune rău, cu gem sau flambate în coniac! Şi luaţi-vă şi voi un pahar de vin. Chiar şi cel mai ieftin. Cât de rău poate să fie într-o ţară producătoare de vinuri?

A la votre!