În urmă cu două zile, l-am cunoscut pe Răzvan. El mi-a spus să-i spun aşa, că altfel v-aş fi spus că l-am cunoscut pe domnul Răzvan Voiculescu. Dacă nu aţi auzit de el, căci se prea poate să fi auzit, ei bine, el este cel care face fotografiile din Plai cu Boi. Şi nu numai. Are albume întregi de fotografie. Ba cu Dobrogea, ba cu Ţara Lăpuşului, ba cu Nuduri şi de curând cu bucate. Nu orice fel şi nu oricum.

Scoici făcute la plită pe malul mării, la Portiţa, friptură de curcan caramelizată cu felii de gutuie şi miere, preparată într-un sat uitat de lume, la un om în bătătură, pe un ger de crăpau pietrele, carne de oaie cu curry şi steluţe de anason făcută pe foc, la Lelea Ioana, în casa ei bătrânească de acum 100 de ani din Ţara Lăpuşului.

Şi ar mai fi de povestit, căci mie mi-a povestit multe acum două zile, când am fost să vorbim la el, la studio. Un studio ca din filme, cu încăperi mari şi înalte, cu ferestre încălzite de lumină, înţesat de cărţi, cu măsuţe vechi şi taburete de altă dată, ici, colo un obiectiv, o icoană, o pălărie, o haină de oier, un lemn sculptat şi peste toate astea un om cu ochi albaştri şi privire ascuţită, molcom la vorbă şi care mi-a povestit despre ultimul lui album: Bucătăria hoinară.

Un album de călătorie, zice el, în care fiecare zi se încheia cu o bucătăreală. Şi s-a bucătărit peste tot prin România, de pe malurile Dunării, în Dobrogea, până sus, în Maramureş, trecând prin Ţara Făgăraşului, pe Valea Cernei, prin Banat şi Moldova. Împreună cu 5 prieteni nebuni, gurmanzi şi amatori de bucătăreală, Răzvan a colindat prin ţară vreo 2 ani de zile, a bătut la casele oamenilor, le-a intrat în bătătură, şi-a înşirat sutele de kilograme de aparatură şi a pozat nebunii culinare într-un decor de acum o sută de ani, în sate ce încă mai păstrează viu spiritul românesc. Din păcate, se pare că e pe moarte. În alte părţi de lume, a murit de mult. La noi, cică mai palpită un pic. Putem încă să-l vedem. Dacă nu ştiţi unde, răsfoiţi albumul lui Răzvan. E plin de idei şi de savoare.