Mai ţineţi minte vremurile copilăriei noastre când ne jucam Flori, fete sau Ţomanap sau chiar bunul şi drăguţul Elastic? Gata cu ele, au plecat, s-au dus, caput, finish. Şi acum vine întrebarea: de-a ce se joacă copiii noştri, deci? Ia să văd cine ştie, cine ştie? Nu se vede nicio mână ridicată, să înţeleg aşadar că vă daţi bătuţi. Şi acum iată şi răspunsul: doaaamnelooor şi dooomnilooor, vă rog să salutaţi cum se cuvine ultimul joc la modă printre preşcolarii secolului XXI. Voceaaa Românieeei!

De ce vă uitaţi aşa? E un joc frumos. Se joacă pe roluri şi cu toată clasa. În rolul lui Pavel Bartoş- educatoarea. În rolul lui Moga- copilul nr.1, în cazul nostru Ştefan că face pian şi are păr buclat. Pe Smiley îl joacă Iulia că e mare fană, iar pe Loredana o fetiţă cu fundiţă şi bentiţă şi rochiţă şi ...mult sclipici. A rămas Brenciu. În urma unor negocieri, rolul lui i-a eşuat unei fetiţe blonde cu tată muzician.
Ceilalţi copii au rămas să se dea în stambă şi să primească note.

Când am venit eu să o recuperez pe Ana, tocmai se iscase un tămbălău pe scenă, aşa că am auzit-o pe educatoarea- prezentatoarea ţipând: gata, pauză de publicitate! Sunteţi cu toţii pedepsiţi!