Afară ninge ploios. Peste două ore ar trebui să înceapă să sosească musafirii. Deocamdată, au început să sune că nu mai vin. Unii din cauza vremii, alţii din cauză de copii pe care nu au cu cine să-i lase. Din punctul ăsta de vedere, am fost categorică: este o petrecere child unfriendly. Avem și noi voie să ne exercităm din când în când statutul de oameni mari care fac ce vor muşchii lor. Adică, să stea la bârfe şi ginuri până în zori de zi.

Am făcut şi tort. Diplomat, cu pișcoturi. Şi ca să nu mă simt o mamă denaturată i-am făcut şi Anei unul la fel, doar un pic mai mic, cu care am trimis-o pachet la bunica până mâine la prânz când intenţionez să redevin cea mai bună mamă din lume.

Între timp, încerc să fiu cea mai bună nevastă din lume, că e ziua lui. Şi încă n-a văzut ce fustă mi-am luat. I-am arătat doar tortul; hai să vi-l arăt şi vouă:

Tortul meu. Mhm... al lui.