Nu o cheamă nici Mihaela, nici Gabriela. O mai cheamă și Ilinca, dar asta e altă poveste. Eu voiam doar să vă spun că deși n-a lipsit decât trei zile de acasă, mie mi-a fost tare dor de ea. Așa de dor încât în prima seară am intrat la ea în cameră și am stat pe marginea patului, pe fotoliul roșu de unde se citesc poveștile la noi, la culcare, și m-am gândit : ce bine că e mică și că e doar în tabără! Ce bine că mai sunt ani buni în față până să crească și să plece! Așa de dor mi-a fost. Așa de tare încât mi-a venit să plâng. Încât i-am luat un tort. Deși nu o cheamă nici Mihaela, nici Gabriela. Dar, dacă pe voi vă cheamă, atunci tortul ăsta să fie și al vostru.