Cred că aveam cam vârsta Anei când am simțit nevoia să-i fac și eu un cadou. Unul adevărat, nu doar un desen. Ceva care să-i placă, de care să aibă într-adevăr nevoie. Pe vremea aceea, în anii '80, nu găseai mai nimic de cumpărat prin magazine. Noi, copiii, nu aveam bani de buzunar. Nici nu am prea fi avut ce să facem cu ei. Poate doar să ne luăm o înghețată Sport sau o vafă.

Așa că de dimineață, am hotărât să-i fac o fustă. O auzeam că nu prea are cu ce să se îmbrace. Din când în când, venea pe la noi croitoreasa. De fapt, aveam două: doamna Dima care mă impresiona întotdeauna că putea să vorbească deși ținea între buze câteva ace cu gămălie și cealaltă, doamna Adela. Aceasta din urmă avea ceva special. Era subțirică, coafată și reușea să mă fascineze prin felul în care se învârtea grațios în jurul mamei, prin gesturile elegante cu care mângâia faldurile, îmblânzind cutele, adăugând funde și cordoane și răspândind un aer de salon parizian din timpuri apuse.

Așa că, în dimineața aceea, am luat o foarfecă, niște ace cu gămălie,  un șnur verde și un cearceaf alb și vechi, pe care îl aveam pus la păstrare într-un cufăr, să învelim în el sticlele cu apă caldă cu care dormeam iarna, la picioare. Mi-am înfășurat pânza în jurul șoldurilor, am socotit în minte cam cu cât e ea mai mare decât mine, am tăiat, am făcut cu foarfeca niște găurele în partea de sus, am băgat șnurul, am prins cu acele materialul astfel încât să obțin un fel de tub de pânză, un burlan caraghios care m-a umplut de mândrie: prima mea fustă pentru mama. Primul cadou de ziua ei.

Mi-am adus aminte de el ieri, când umblam prin magazine să-i cumpăr un cadou. Acum aveam bani și puteam să iau unul adevărat, ceva care să-i placă și de care să aibă nevoie. Burlanul meu cu șnur verde a rămas departe, într-un cufăr cu povești. Dar știu sigur că l-am prins bine cu ace de gămălie și l-am strâns tare la gură ca să nu scape de acolo niciun dram de iubire. Nu era de purtat pe stradă, ci doar într-un colț de suflet, acolo unde se adună toată dragostea de care ele, mamele, au nevoie.

La mulți ani, mama! Te iubesc.