Ştiu că afară e ceață, umed și scârbos şi probabil că numai de întrebări existenţiale nu aveţi voi chef acum, dar vreau să mă ajutaţi să înţeleg: de ce toţi vânzătorii se isterizează la vederea bancnotelor mari? Şi de ce te iau la trei păzeşte, încercând să te facă să pleci capul în pământ şi să spui iertaţi-mă, nu o să mai fac niciodată? Ce au bancnotele astea, de parcă ar fi o unealtă a diavolului cu care tu, nesimţitule, ai vreau să te infiltrezi sub tejghea, să deschizi casa de marcat şi să iei de acolo nişte bancnoţele mici şi prietenoase, oferind în schimb bancnota aia mare şi hidoasă? Doar la vederea ei, panica se instalează în magazin, provocând valuri de isterie printre vânzătoare: aaah, n-am să vă dau rest, n-am, n-am! se aude o voce înnebunită de spaimă, însoţită de o mână întinsă spre tine şi ţinând între degete bancnota cu scârba cu care ţii de coadă un şobolan mort. Alteori, bancnoţoiul tău scârbavnic ajunge să-l scoată de-a dreptul din minţi pe dragul de comerciant care începe direct să urle la tine:
- Păi, cum dom'le să-mi dai mie banii ăştia? Păi şi io de unde să am rest, nu vezi că abia am deschis?
E momentul în care ai de ales. Poţi să baţi în retragere, să îngaimi un lăsaţi, e-n regulă şi să pleci, sau poţi să te enervezi, să te înfigi bine cu picioarele-n pământ şi, fără să iei de sub ochii măriţi de spaimă ai vânzătorului bancnota uriaşă, să spui:
- Dar nu am nimic mărunt!
Până aici ţi-a fost. O astfel de frază va scoate pe dată monstrul din vânzătorul autohton. Parcă abia aştepta să vadă că nu cedezi ca să sară direct la atac:
- Şi io ce să-ţi fac, dom’le? Du-te şi schimbă -- deşi degeaba te duci, că nimeni nu are la ora asta! Şi io nu pot să rămân fără bani în casă, ai înţeles?
Dacă nici acum nu ai plecat, o să-l auzi spunând printre dinţi şi un mama voastră de vă plângeţi că n-aveţi bani şi veniţi cu milionul să vă luaţi biscuiţi.
Dar azi dimineaţă, am aflat că noi, posesorii de bancnoţoaie la prima oră a dimineţii, suntem de fapt un fel de organizaţie secretă, o mafie care a pus gând rău tuturor bănuţilor din casele de marcat sau din punguliţele de sub tejghea, doar ca să-i lăsăm pe proştii de vânzători făr’ de lovele. Că altfel cum să-mi explic reacţia doamnei durdulii de la buticul din colţ care, l-a vederea celor o sută de lei într-o mână şi a pachetului de biscuiţi într-alta, nu s-a mai putut abţine:
- Hai că asta e chiar culmea!
Pe moment am căscat ditamai ochii la ea, apoi, arătându-i portofelul, i-am zis că asta e tot ce am. Dar ce, credeţi că am înduplecat-o?! Aş, nu e ea din alea de le duci de nas cu una, cu două. Răufăcători ca mine a tot văzut la viaţa ei:
- Las’ că ştiu eu cum stă treaba, doamnă! Păi ce, n-a venit odată unu' de mi-a dat o sută, chipurile să-şi cumpere pufuleţi?!
- Poate îi era foame, zic.
- Pe dracu îi era foame, vă daţi seama că voia de fapt să-i schimb suta!
Şi ea bineînţeles că nu i-a schimbat-o. Că doar nu e ea fraiera aia căreia să-i dai o singură hârtie şi ea să-ţi dea înapoi mai multe şi eventual şi nişte bănuţi din ăia care zornăie! Pentru că dacă ar face asta, nu ar mai avea să dea rest celorlaţi clienţi pe care de altfel îi refuză că nu va avea cum să dea restul următorilor. Nu înţeleg de ce vă supăraţi, că ar trebui să ne înţelegem, că oameni suntem şi trebuie să ne ajutăm! conchide şi se pune pe bodogănit cu o vecină cumsecade înarmată cu o hârtie de un leu. Aşa atitudine, mai zic şi eu.
Ce naiba să mai spui la asta? Am luat partea bună a lucrurilor: am economisit 100 de lei. Şi am rămas flămândă.
joi, 21 noiembrie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
13 comentarii:
Eu le dau imediat replica "vanzatorul trebuie sa aiba rest sa dea nu cumparatorul asa ca daca nu aveti, iesiti pe strada si sunt banci din 2 in 2 metri si schimbati" si ies din magazin. Asa stiu ei sa faca vanzare, cu mutre! Si apoi ii vedem pe la tv cum se plang ca nu au vanzari. Ar trebui sa aiba scoala de vanzatori asa cum pt orice meserie se face scoala, pentru asta de ce nu ar fi obligatoriu? Maria
:)))))) Eu ii inteleg. Am fost vanzatoare 3 luni si stiu de ce fac asa. E frustrarea omului care nu are. Ei de fapt au niste buticuri din care abea-abea isi scot cat sa nu moara de foame. Nu ti s-a intamplat si mai la mijlocul zilei sa nu aiba sa iti dea rest la 100? E pentru ca de multe ori nu vand de 100 nici pana la ora aia. Reactia e aberanta. Dar tin minte cum pe mine ma bufnea rasul cand venea cate unul cu bancnota de 100 cand eu vandusem 5 paini. :))))
Maria, pai si cu ce ma aleg daca le dau replica aia? O sa para ca fac pe desteapta,dar rest tot nu-mi vor da.
Da mai, Alexandra, dar atunci te rățoiești la mine sau îți ceri scuze că nu ai? Pe mine asta mă enervează, că parcă aș fi eu vinovată că n-am banii numărați când vreau sa cumpăr ceva.
Da ma sunt nesimtiti. Iti dai seama ca poa' sa zica si frumos, sau sa incerce ei sa schimbe undeva, eu asa faceam. Ma duceam la ala de alaturi care avea magazin mai mare si schimbam acolo :)))))
Pai daca eu ies din magazin, tu iesi din magazin, mai ies 2-3 din magazin si vanzatorul va vedea ca ii pleaca toti cumparatorii poate isi va schimba atitudinea de superioritate, si va iesi sa schimbe banii si poate maine cand ma duc sa iau o paine cu 200 lei nu va comenta! Repet, nu cred ca e treba mea sa am marunt si bani schimbati sa umblu eu pe labanci/metrou etc sa schimb bani ca mi-e frica de reactia vanzatorului. Nu are rest, foarte bine, ma duc la alt magazin unde nu se comenteaza. Maria
Sigur ca nu e treaba mea, doar ca de obicei, daca vanzatorul nu e si patron sau nu are legatura cu el, pare sa fie destul de indiferent la numarul de clienti. Nu stiu cum sunt platiti (prost, probabil), dar cred ca numarul de vanzari nu-i influenteaza salariul.
Am patit-o si eu intr-o dimineata la Billa, nu la un butic de cartier. Pana la urma a trebuit sa renunt la niste produse ca sa ma incadrez in cei 12 lei pe care ii aveam marunt. Mi s-a parut aberant ca nu tin bani in casa de pe o zi pe alta ca sa aiba rest. In strainatate nu mi s-a intamplat niciodata asa ceva.
Eeee ....eu aveam examen, unul f important, am luat taxiul si cand am ajuns omul tot asa, nu avea rest la 100 de lei.Mi-a reprosat ca am "indraznit' sa iau taxiul stiind ca "n-am bani" ! Am alergat ca o disperata pana la etajul al doilea al cladirii, unde exista un magazinas , am luat 2 portocale si am rezolvat.Cu alta ocazie, tot asa, nu avea sa-mi schimbe, i-am spus taximetristului sa-mi dea nr lui de telefon ca sa-l chem cand termin treaba acolo unde ma dusese.Omul a fost de acord, a avut incredere, l-am sunat , m-a dus acasa si i-am platit ambele curse(intre timp mai avusese clienti si a avut sa-mi dea restul)...Asta e, depinde de om si de situatie.Dar in Franta,mi-a povestit o prietena care sta acolo, daca s-ar duce cu bancnote de 100 de euro nimeni nu i le-ar primi,asa, cu una cu doua.Aia se tem de falsuri.Deci mult mai naspa.
Oare exista vreo persoana care sa nu fi simtit pe pielea lui toate cele relatate de tine? Eu cand am neaparat nevoie de ceva de la magazinul din colt si in momentul in care isi da ochii peste cap ca nu au rest, iau produsul in brate, si-i spun ca vin pe la ora 12-13 sa-l platesc si sa-mi dea rest, ca pana atunci poate vor avea.
Pentru ca ma cunosc, au acceptat de cateva ori, dar eu daca tot am pierdut timp stand la coada nu plec fara cele necesare :) devin si mai isterica decat vanzatoarea daca e nevoie :)
De parca am fura banii astia nu am munci si noi pt ei, iar dragele de vanzatoare de parca ar plati produsele dorite de noi din salariul lor asa se schimonorosesc...
acu' vreo luna si ceva am avut treaba intr-o zona a bucurestiului in care probabil ajung odata pe an si poate mai rar. si ma gasesc eu ca o floare sa pun 2-3 calatorii de ratb pe cartela magnetica. dupa ce incarca tanti calatoriile dau sa platescu cu bancnotoiul meu de 100 lei pe care mi-l daduse bancomatul vreo 3 sferturi de ora mai devreme. "n-am rest, mergeti sa schimbati" la ora 6 si ceva pm. si dai si cauta ady magazin sa-ti schimbi bancnotoiul. si ca un facut nu era niciun magazin alimentar. macar seara astia au sa-ti dea rest/schimbe in 99% din cazuri. si intreaba colo, intreaba dincolo si nimeni n-avea. si da Domnul si vad un "exchange" (de fapt, il vazusem de la inceput, dar cat m-am frasuit eu incolo si incoace aceeasi 3 oameni nu se urnisera de la coada; nus' ce-a schimbat primul de la coada: dubloni spanioli, kosoni dacici, secretul bombei cu sclipici, da' a durat lejer vreo 20 de minute). dupa o gramada de asteptare, ajung la ghiseu si cu inima cat un purice intreb "aveti sa-mi schimbati si mie in bancnote mai mici? va rog". avea. bancnote de toate felurile si "marimile" si ma intorc si-mi platesc calatoriile si-mi recuperz cardul, minunatul meu card ce ma slujeste cu gratie de vreo 5 ani si pe care aveam si abonamentul de metrou. sincer acu' nu vreau sa ma gandesc ca nenea ala care a coborat dintr-o dubita cu insemne de firma de securitate si care a luat un saculet de la tanti de la chioscu' de bilete luase incasarile zilei, ca-mi explodeaza tensiunea si poate data viitoare tai bucurestiu-n doua pe jos decat sa mai cumpar "bilete". si era o vreme infectaaaaaa.
ps. daca vreti sa schimbati bancnote mari dimineata, incercati la chioscurile de ziare. poate la prima ora, n-or avea, dar la a doua (7-8 dimineata) tot au, mai ales daca pe langa vreo gura de metrou. mi s-a intamplat intr-o dimineata, acu' vreun an, cand am vrut sa platesc imppzitu'. in pana mea, nici "la finante" sa n-ai bani sa dai rest....!!!!!!!!!
ady
ps. imi place la nebunie la lidl, iti dau rest inclusiv monedute de 1 ban, daca asa e socoteala. si acu' am vreo 2 prin portofel de la ei. :)
ady.
Da, la Lidl sunt baieti buni. Preturi mici si bere buna:)) Am retinut pontul cu chioscurile de ziare.
Trimiteți un comentariu