În mare, fac bine. În mic (ştiu că nu există, dar mi se pare nedrept, aşa că l-am inventat), fac aşa şi aşa. Cred că mă paşte o vizită la gastroenterologie. Durerile şi jenele alea prin stomac şi maţe nu par să treacă de la sine, so ar trebui să mă responsabilizez, să mă iau de o aripă şi să mă duc la doctor. Între timp, am pus murături, am făcut salată de vinete, ghiveci de legume şi am pedepsit infanta. Dur şi fără drept de apel. O săptămână nu are voie la televizor. Tabletă nu are, la calculator oricum nu se băga, aşa că de ieri stă, oftează şi citeşte. Acum vreţi să ştiţi şi ce a făcut de merită o astfel de soartă crudă.

Lucrurile au început de joi seară când mi-a declarat victorioasă că ea şi-a terminat aproape toate temele. Buuun, zisei eu fericită că ne scăparăm de o grijă. Şi restul? Păi,  sâmbătă dimineaţă le termin cu totul, le corectez şi gata! Pupe mama pe ea de minunată, îmi spusei în gând şi ca o mamă iubitoare am trecut la umplut agenda de weekend a copilei: vineri seara am fost în parc şi în vizită la prietena ei, sâmbătă ne-am dus pe domeniul Cantacuzino de la Floreşti la competiţia ecvestră, iar duminică am fost invitaţi la ziua unui coleg de clasă. Pe la trei când s-a terminat petrecerea, Ana zise că vrea să-şi cheme o fetiţă în vizită. Cheam-o puiule, că doar d-aia e duminică, să te distrezi! Pleacă fetiţa pe la şase, fie-mea se trânteşte la desene, fericită şi emoţionată că a doua zi, adicătelea luni, pleacă cu clasa în excursie.

- Auzi, bă, zic eu pe la şapte jumătate, dar tu eşti sigură că ţi-ai făcut toate temele pentru marţi? Că din excursie te întorci târziu şi vei fi ruptă de oboseală!
- Da, mami, le-am făcut de joi.
- Şi le-ai corectat?
- Aoleo, nu!
Două minute mai târziu, observ cum se dusese pâş-pâş la ea în cameră, închide uşa şi...acolo rămâne. Când intru să văd ce face, puiul drag şi silitor scria de zor.
- Ce faci Franz?
Doi ochi mari şi blajini mă priveau inocenţi din spatele unui caiet.
- Am uitat să-mi termin temele.
Ceasul era trecut de opt. Copilul scria de zor numai prostii, pentru că era prea obosită să mai şi gândească prea grăbită să termine, aşa că totul era o vraişte.

Cu greu m-am abţinut să nu o pedepsesc mai rău şi să nu o mai las defel în excursie, pe principiul dacă nu-ţi faci treaba, nu pupi nici distracţia! Dar na, am zis că ar fi prea crud pentru ea. Dar ceva trebuia să fac. Pentru că, doamnelor şi domnilor, aşa e Ana. Acum o săptămână băteam Bucureştiul sâmbătă de dimineaţă, căutând un depozit de carte de unde să cumpăr o culegere pe care ea tocmai ce-o pierduse. Acum, dacă nu eram eu, ea se ducea cu temele nefăcute. Başca faptul că uită când are de scris la engleză, uită ce materii are la şcoală. Probleme cu memoria nu are, am verificat. Tine minte toate video clipurile, toţi cântăreţii şi toate distracţiile. Ce concluzie tragem de aici? Că e copil şi că, sărăcuţa, nu are chef de lecţii şi de obligaţii. Mi dispiace, dar nici eu nu am chef să mai fac şcoala o dată şi să ţin minte în locul ei. I-am tot spus de-a lungul anilor de şcoală, am tot bătut-o la cap, am pus-o să-şi facă listă. Nimic. Aşadar, am pedepsit-o. Nu pentru că a greşit calcule şi litere, ci pentru că nu-şi ia în serios responsabilităţile. Aşa cum sunt ele, alea sunt şi trebuie să rămână ale ei, că eu am destul pe cap.

Acum că v-am spus şi ce e cu pedeapsa, hai să vă povestesc şi despre ultima descoperire în materie de locuri de serbat ziua. Am fost duminica la o petrecere organizată la Vertical Spirit. O sală imensă într-o fostă fabrică dezafectată, în care sunt invitaţi, la propriu, să vă urcaţi pe pereţi. Aşadar, dacă aveţi copii mai mărişori, cu spirit de aventură, d-ăia de nu stau locului o clipă, dornici să se urce, arunce, să stea cu capul în jos, să se rostogolească pe saltele, să simtă adrenalină, dar să fie atent supravegheaţi de o echipă tânără şi simpatică, aici e de voi. În plus, nu e musai să vă faceţi petreceri acolo, puteţi pur şi simplu să vă distraţi în familie sau cu prietenii. Există două locaţii ale celor de la Vertical Spirit, una la Baicului, pe lângă Gara Obor şi una la Universitate. Anei i-a plăcut la nebunie, aşa că poate vom mai merge. Nu acum, că e pedepsită. Glumesc, de jucat o las să se joace, doar desenele i le-am tăiat. Până sâmbătă. Nu de alta, dar în weekend doar aşa reuşesc să dorm şi eu mai mult dimineaţa. Hai şi două poze cu maimuţa pe frânghie şi v-am lăsat.