Știți vorba aia am venit să vă spun că pe mine să nu contați? Așa și eu: sunt doar în trecere, super pe fugă, cu bagajele desfăcute, cu trusa de toaletă în curs de constituire. Dar nu mă plâng. Nici nu aș avea de ce. Plecăm. Ne-am decis de vreo două luni, am făcut demersurile necesare, am scris mailuri, am bătut google-ul în sus și-n jos, am printat, selectat, consultat. Bref, totul e aranjat. Vom merge cu toții să batem străzile în sus și-n jos șiiii... să avem grijă de Tiri. In fine, de fapt, asta cred că va intra mai degrabă în atribuțiile Anei.

Ce aveți voi de făcut cât nu sunt eu acasă. Păi, de exemplu, să încercați să ghiciți unde plecăm. Hai că va fi amuzant. Sigur, cei care au aflat de la mine ce și cum, sper să nu mă dea de gol. Dar chiar și aceia sunt invitați la joacă și pot să-și dea aici cu presupusul asupra identității lui Tiri. Sau Tiriei, pentru că încă nu am aflat dacă este un el sau o ea.

Ne auzim săptămâna viitoare. Da, măi, sigur că ne întoarcem. E doar o aventură. Încă una.