marți, 21 mai 2013

Mary Poppins există

Vă povesteam ieri că, pe vremea când Ana era mică, am învăţat câteva trucuri de bună creştere de la o supernanny britanică ce a apărut într-o dimineaţă, la televizor, într-un moment când parcă-parcă începusem să am nevoie de ea. Exact ca o Mary Poppins venită pe o pală de vânt să mă salveze pe mine, mama deşălată a unui copil de aproape doi ani.

Prima lecţie- crizele de isterie. Ştiţi voi, alea de se lasă cu tăvălit pe jos, cu dat cu capul de parchet şi urlat isteric de zici că-l frigi de viu! Şi ce zice cucoana asta?! Păi, zice să-l laşi să-şi facă mendrele, că instinctiv, orice fiinţă omenească se opreşte înainte de a-şi face rău singură. Cu alte cuvinte: lasă-l să se dea cu fruntea de podea că dacă-l va durea, se va potoli singur. Cât despre crizele de isterie, ei bine, secretul este să le trataţi cu indiferenţă. Cu cât vă agitaţi mai mult, fie că vă repeziţi să-l consolaţi, fie să-l certaţi, copilul câştigă atenţie şi deci va continua aşa la nesfârşit.

Până aici, sunt lucruri pe care sigur le-aţi citit şi-n cărţi. Personal, eu am avut o problema cu Ana în a mă face ascultată. Cu alte cuvinte, cum ar trebui pedepsit un copil atunci când face ceva rău (muşcă, bate, fuge şi nu se opreşte când îl strigi, aruncă cu obiecte prin casă) ca să nu mai repete greşeala? Şi iată ce metodă a propus dădacă britanică şi care s-a dovedit extraordinară. La noi a funcţionat perfect. La fiecare greşeală, luaţi copilul şi izolaţi-l într-un loc prestabilit de care să ştie şi el, câte un minut pentru fiecare an de viaţă. Nu mai mult, nu mai puţin. Adică, la doi ani, îl ţii în locul respectiv două minute. Noi, de exemplu, aveam un pom în parc unde o trimiteam pe Ana să stea de fiecare dată când făcea vreo tâmpenie. Mi-aduc aminte că într-o zi, a smuls o păpuşă din mâna unui alt copil şi apoi s-a dus singură la pom. Dacă sunteţi într-un loc unde nu puteţi izola copilul, atunci luaţi-l uşurel între picioarele voastre, cu spatele la ceilalţi copii şi obligaţi-l să stea cu voi şi să piardă astfel joaca. Practic, pedeapsa constă în a-l face pe cel mic să se simtă exclus pe principiul dacă tu faci ceva rău, ceilalţi nu vor să fie cu tine!

Mare atenţie însă: ca să funcţioneze, metoda trebuie aplicată cu consecvenţă. Vă spun de pe acum că va fi foarte greu. Şi nu neapărat din pricina copilul care va plânge şi va protesta (cu cât e mai mic, cu atât îi va fi şi lui mai uşor să se corecteze), ci mai ales din pricina celorlaţi. A oamenilor din parc, a părinţilor din jur, a bunicilor miloşi, a vecinilor băgăreţi. Nu vă lăsaţi impresionaţi. Noi am fost făcuţi pe faţă răi şi fără suflet, dar, câteva luni mai încolo, eram întrebaţi cum am făcut să avem un copil atât de ok fără hachiţe de tot felul şi fără apucături de dl Goe? Ca să mă înţelegeţi: odată ce am început să aplic această metodă, am sancţionat absolut orice comportament nepotrivit. Lucrurile se desfăşurau aşa: când Ana făcea o tâmpenie, o avertizam o dată, încă o dată şi apoi o pedepseam. Partea bună este că, dacă veţi fi consecvenţi, rezultatele se vor vedea rapid.



Şi tot de la acea supernanny am mai învăţat ceva: cum să eviţi crizele copiilor în supermarketuri. La noi în familie aveam o mare problemă în a face cumpărăturile fără copil după noi, din simplul motiv că nu aveam cu cine-l lăsa. Mai mult, de obicei mă vedeam obligată să mă duc doar eu cu ea, B. ajungând acasă prea târziu. Ei bine, graţie acelei femei britanice, eu nu am avut  parte nici măcar de vreun scâncet, fie el cât de mic, odată ajunsă printre rafturi. Ideea e că atunci când e mic, copilul nu întinde mâna către produse din dorinţa de a le da jos sau de a te enerva pe tine.  El pur şi simplu te vede pe tine luând chestii de pe raft şi vrea să te imite. Doar că nu ştie că tu nu iei la întâmplare.

Şi aici intervine trucul: când vrei să iei copilul cu tine la cumpărături, fă o listă. Vorbim de un copil mai mărişor, capabil să facă un ditamai circul la cumpărături şi deci, capabil să înţeleagă scopul unei liste. Ideal este să o faci împreună cu el, să-i spui ce scrii acolo, de ce ai nevoie şi eventual să-l laşi şi pe el să treacă măcar un produs, fie el cât de mic, pentru el: o ciocolată, o banană, o cutie cu creioane, ceva cât de mic. Dacă nu ai bani, nicio problemă. Explică-i asta şi promite-i că de îndată ce vei avea, o să-i treci şi lui produsul pe listă. Şi ai grijă să te ţii de cuvânt şi să nu uiţi!

Şi acum, mare atenţie. Odată ajunşi în supermarket, scoateţi lista şi rugaţi copilul să vă ajute să puneţi produsele în coş. La început va dura imens, aşa că e bine să mergeţi într-o zi în care nu sunteţi pe repede înainte. Ana, de exemplu, voia să pună ea tot de pe listă în coş, aşa că eu luam produsul de pe raft, i-l dădeam ei şi ea îl aşeza după aceea în căruţ. Nu vreţi să ştiţi cât a durat! Şi asta nu e tot! Căci, abia acum vine proba de foc pentru voi, ca părinţi! Luaţi doar ce e pe listă. E important ca cel mic să înţeleagă asta: nu e pe listă, nu cumpărăm! Mamiii, vreau păpuşaaaa! E pe listă? Nu! Deci, nu o luăm. Singurul compromis pe care puteţi să-l faceţi este ca dacă vede ceva ce şi-ar dori mult şi pe care aţi putea să-l cumpăraţi, să-l treceţi pe listă pentru data viitoare.

Această regulă e însă valabilă şi pentru voi. Dacă nu e pe listă, nu luaţi. Nu trişaţi, pentru că vor învăţa să trişeze şi ei. O să-mi spuneţi păi şi dacă am uitat să scriu ouă pe listă, ce fac, nu mai cumpăr? Exact, nu mai luaţi! Luaţi a doua zi, de la colţul blocului. Ştiu, e frustrant, e greu, dar va funcţiona. Copilul va învăţa să joace corect, nu va încerca să vă ducă de nas, nu va urla, nu va protesta când va fi refuzat, va înţelege şi ce înseamnă să ai sau nu bani, să vrei şi să nu poţi cumpăra, va învăţa să aibă răbdare, să ajute. Credeţi-mă, merită din plin efortul: eu am fost la Disney cu Ana şi nu a scos un cuvânt cum că ar vrea să-i cumpăr ceva! Abia la sfârşit când i-am zis că ne-au rămas bani pentru un suvenir s-a apucat să se uite şi ea după un cadou.

Şi pentru că tot m-am apucat azi să scriu despre sfaturile minunate primite de la acea super nanny, daţi-mi voie să fac ceea ce n-am făcut până acum: să-i mulţumesc pentru toate crizele lipsă şi pentru toate după-amiazele la Cora calme şi frumoase ca o zi de vară. Dear nanny, Ana vă rămâne recunoscătoare, deşi ea nu o ştie!

13 comentarii:

Alexandra Albu spunea...

Si eu am vazut emisiunea aia chiar cand eram insarcinata. Am aplicat si a functionat. Si eu mi-am auzit multe si destule de la tot felul de "binevoitori" da' am mers mai departe.

Ioana spunea...

Ei, daca era cineva care credea ca vorbesc aiurea, acum are confirmarea: am fost doua care am vazut emisiunea si la amandoua a mers:)

r spunea...

Mersi ca ti-ai facut timp sa scrii despre ea. Chestia cu supermarketul mi se pare geniala.

ioana spunea...

Sper sa-ti foloseasca:)

Laura spunea...

Multumesc frumos, pica la tanc!

Laura spunea...

Am recitit (sa-mi intre bine in cap :) ) si imi dau seama ca doua intrebari/nelamuriri. Ti-as fi tare recunoscatoare daca mi-ai putea raspunde.
1. In legatura cu locul de izolare: ati avut mai multe locuri sau unul singur? Daca facea vreo nazbatie in parc mergea la pom, am inteles. Dar daca facea prostii acasa? Avea si acolo un loc sau acolo nu era nevoie?
2. Ai facut de fiecare data lista cand ai mers la supermarket? Faci si acum?
Multumesc frumos!

ioana spunea...

Laura, acasa am avut un covoras. Ideea e sa stabilesti un loc si apoi copilul sa fie trimis doar in locul respectiv. Sigur, daca eram in vizita nu puteam sa stabilesc pe repede inainte un loc si atunci o imobilizam practic intre genunchii mei.

Si da, chiar si acum fac lista, de fapt acum o facem impreuna (ea o scrie, dar nu mai este atat de strict. Acum mi se intampla sa cumpar si ce nu e pe lista, dar pret de vreo doi ani (pana la 4 ani si jumatate ai Anei) am fost extrem de fidela listei:) Crede-ma, merita tot efortul. Eu ador sa merg cu Ana la cumparaturi, ne intelegem de minune. Totul este sa ai un start bun si dupa aceea poti sa incepi incet,incet, sa te relaxezi.

Laura spunea...

Multumesc frumos pentru lamuriri :) Sunt convinsa ca functioneaza "tehnicile" si o sa le aplic si eu. De fapt, cea cu locul de "linistire" este aplicata cu succes la cresa unde merge fiica mea, daca un copil face ceva deplasat (musca, bate, impinge un alt copil, cam asta fac la varsta lor de 1-3 ani), este trimis pe un scaunel si se linisteste. Copiii "cu vechime" merg singuri, e suficient sa li se spuna. Fetita mea merge abia de 4 saptamani si e cuminte, nu a trebuit sa stea, dar sunt convinsa ca ii va veni randul, deja incepe sa copieze comportamente de la alti colegi. Ma gandisem deja sa aplic tehnica asta, dar nu imi era clar cum sa fac daca nu suntem acasa, de exemplu. Asa ca, vezi, e asa cum spuneam: postarea ta a picat la tanc!
Ideea cu lista de cumparaturi e simpla si geniala, nu am mai intalnit-o dar o sa o aplic cu siguranta.
Si à propos, o carte de Jesper Juul mi-am luat acum cateva saptamani, din pacate nu am apucat sa citesc nimic. Am citit ceva interviuri cu el si mi-a placut mult, motiv pentru care am luat si cartea. Aici (in Germania) este foarte cunoscut si respectat.
Mersi asadar inca o data si felicitari pentru talentul cu care scrii si mai ales pentru subiectul despre care scrii, fetita ta e norocoasa ca esti mamica ei :)

g.cojocaru spunea...

de cand nu te-am mai "vizitat" virtual, s-au schimbat multe in "casuta" ta. Imi place mult noul design. :)
.. iar sfaturile sunt tare utile. Pe cel cu lista de cumparaturi trebuie sa incep sa il pun in practica. Cel cu "pedeapsa" l-am aplicat si noi si a functionat... atunci cand nu au intervenit bunicii sa salveze copilul "persecutat" :)

Ioana spunea...

Bag seama ca nu m-ai vizitat de ceva vreme, dat fiindca abia acum ai observat schimbarea:)
La noi bunicii au fost solidari cu noi, dar bona ii lua tot timpul apararea.

CostelM spunea...

Intrebare de lamurire la partea cu izolatul: Daca nu sta singur inteleg ca trebuie tinut in locul respectiv, dar atunci cand incepe sa stea singur trebuie sa stea si parintele cu copilul pana expira suspendarea? :)

Multumesc

ioana spunea...

Parintele nu trebuie sa stea niciodata la colt cu copilul, doar trebuie sa-l trimita regulat la locul cu pricina. Daca cel mic nu sta, te duci dupa el si-l aduci inapoi. Si tot asa pana se va plictisi, va ceda si va ramane la "colt".

pipioz spunea...

Foarte util articolul!
As avea doua intrebari:
1. cum o chema pe aceasta nanny sau cum se numea emisiunea la care vorbea?
2. asta cu locul de linistire nu este similar cu pusul la colt din copilaria noastra? mi-e teama sa nu creeze rusine/umilire. Voi ati observat ceva efecte secundare?

mersi

PS da, lista de cumparaturi mi se pare o idee geniala, e buna si pt parinti sa fie mai cumpatati la cumparaturi :D

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes