vineri, 6 noiembrie 2015

O singură revendicare pentru toți

Disclaimer: acesta este un guest post scris de soț.

Am fost și eu în Piața Universității aseară. Am văzut că scriau ceva pe niște foi de hârtie pe la metrou, dar n-am știut ce se întâmplă. Abia când am ajuns acasă după câteva ore am aflat de la televizor că se strângeau revendicări. Judecând după mesajele din piață, cred că au strâns o sumedenie. Și nu știu dacă e bine.

Atunci când vii cu o multitudine de solicitări te pui singur în dificultate. În mod cert nu vor putea fi satisfăcute toate – unele din motive obiective (pentru trăsnăi), altele din motive la fel de obiective (pentru că deranjează). După negocieri rămâi cu o listă scurtă care deja este mai impotentă decât selecția optimă. Iar pe urmă se prioritizează, se face un comitet, se constată... și în final nu se face de fapt nimic.

Am văzut și propuneri online. Să se dea salarii mari medicilor. Și profesorilor. Și să se finanțeze aia și aialaltă. Dar astea nu sunt decizii pe care să le ia strada. Deciziile astea ar trebui să fie rezultatul unei analize holistice a sistemului, nu decizii impulsive pe care le luăm eu și cu tine aici, în stradă.

Ce-ar fi dacă strada ar avea o singură revendicare? Ce ar mai fi de negociat? Cât de ușor ar fi de monitorizat implementarea acelei unice revendicări? Ar fi excelent – dar care să fie revendicarea aia? Spitalele? Școlile? Profesorii? Numărul de deputați?

Ei bine, eu știu ce-aș cere, dacă ar fi după mine. Aș cere oprirea corupției – pentru că de aici vine tot răul care distruge și școli și spitale și medici și profesori și, vedem acum, încheie și vieți. Eu nu știu cum să opresc corupția – dar știu ce-aș face dacă aș avea puterea să iau decizia asta.

Revendicarea mea este următoarea: statul român să contracteze un think tank aflat deasupra oricărei suspiciuni (niscai englezi ori americani, de exemplu) și să-și asume implementarea recomandărilor venite de acolo. Evident, asta în urma unor consultări bilaterale, fiindcă nici oamenii ăia nu știu ce este și ce nu este fezabil în România. Însă aș cere de la bun început să fie făcute publice comunicațiile dintre cele două echipe de-a lungul întregului proiect.

Ce-ar fi dacă chiar am găsi o cale să schimbăm ceva?

2 comentarii:

Antonia spunea...

Cred ca exact asta cauta acei oameni ce pierd ore in sir pe strada, o schimbare. Atat de mult se tine la cetateni incat solutiile vin abia dupa ce ei si-au pierdut rabdarea si totusi continua sa stea acolo cu speranta ca vor obtine ceva. Cam multa neglijenta.

Merlin spunea...

înseamnă că ți-ai văzut visul cu ochii.
Sau, altfel spus, revendicarea ta este superfluă pentru că un reprezentant al statului român, cu o parte din echipa lui, a făcut asta în urmă cu vreo 10 ani și, de câțiva ani încoace, se văd rezultatele.
Și orice revoluție își devorează copii, încă o dată se verifică această aserțiune...

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes