Nu am dispărut, doar m-am retras. Nici măcar de supărare, deşi motive ar fi că uite, zic unii experţi, că cică vine iar criza. Şi de data asta, va fi şi mai gogonată ca-n 2008 pentru că acum se suprapune şi pe o criză politică în Europa. Dacă e să ne luăm după ce zic diverşi analişti de pe la noi, în România ne putem aştepta la primele junghiuri în a doua jumătate a anului. Până atunci, să ne bucurăm de primăvară că tot mai e niţel şi vine cu 1 şi 8 Martie.

Acum că am început în forţă cu crash-ul financiar din China (de acolo ni se va trage de data asta) şi consecinţele dumisale, frumos ar fi să arunc un ochi şi-n ograda noastră unde lucrurile nu-s a bună, vorba lui bunică-mea. Avem copilaşi ucişi de o prăpădită de bacterie căreia nimeni nu-i dă de capăt, avem decizii politice umilitor de dureroase, avem responsabili politici care se trezesc vorbind când mai bine tăceau după cum le era obiceiul.

Avem apoi şi teme. Nu toţi. Aia micii. Chiar multe. Pentru vacanţa asta din februarie am numărat vreo treizeci şi şapte de probleme la mate, treizeci la română şi vreo douăzeci de pagini la Istorie. Nu din manual, din culegere, căci avem şi d-aia. Nu, nu a avut timp să le facă, aşa că acum are de recuperat. Am descoperit că pe măsura ce volumul de teme sporeşte, creşte şi plictiseala fiică-mii şi capacitatea ei de a răspunde în doi peri. Aşa se face că după ce a beneficiat anul trecut de un atelier de scriere creativă în urma căruia trebuia să-şi dezvolte creativitatea şi plăcerea de a scrie şi a citi, Ana a decis ca la exerciţiul cu numărul douăzeci şi ceva din tema de a doua zi, de la şcoală, la cerinţa faceţi trei propoziţii cu cuvântul frumos, să scrie după cum urmează: Codrul este frumos. Ce frumos este codrul! Codrul este frumos? Când am citit şi am făcut ochii cât cepele, mi-a răspuns: ştiu, sunt stupide ca şi tema. Dar corecte.

Şi că tot vorbim de copii, să vă spun că într-un final am cedat şi i-am cumpărat primul volum din Însemnările unei puştoaice. De ce nu i le-am luat până acum? Fiindcă această carte începe cu o propoziţie de genul mama mea e cam tâmpită. Plus că personajul îşi dorea mult un mobil şi maică-sa îi cumpără în loc de asta un caiet-jurnal (d-aia o şi face fiică-sa tâmpită). Şi cum până anul ăsta, nici Ana nu avea mobil, am zis să nu provoc o dramă (acum are, dar îl foloseşte la nevoie).Ce vreau însă să vă spun: Ana a citit primul volum într-o zi, după care a doua zi s-a dus cu taică-su la Carrefour şi şi-a cumpărat singură, din banii ei, următoarele două volume. Pe care le-a terminat într-o săptămână. Deci, dacă nu vă deranjează să se spună despre voi că sunteţi tâmpite, seria asta de cărţi chiar incită copilul la lectură.

Şi dacă tot vorbim de citit, am primit de la editura Corint o serie de trei cărţi pentru copii. Este vorba de Nesfârşita goană după elefant, Misterul din Hanul Pungaşilor şi Insula Doctorului Libris de aceasta din urmă, Ana arătându-se foarte încântată (pe celelalte nu a apucat să le citească).



La final, mai am un anunţ fain pentru copii. Se întâmplă lucruri pentru ei la Teatrul Odeon. Mâine, vineri,19 februarie şi sâmbătă, 20 februarie, de la orele 18:00, din seria Clasic e fantastic, aveţi Copilăria lui Beethoven, la Sala Studio. Iar duminică, pe 28 februarie, va avea loc de la orele 11:00, un nou proiect de educaţie muzicală adresat copiilor. Şi anume spectacolul Petrică şi lupul susţinut de Fonetic Quintet. Detalii pe site de unde puteţi să vă luaţi şi bilete.

Cam atât pentru azi. Chiar nu ştiu ce să vă mai spun. Serios, nu mai insistaţi, că nu mai am de unde. Dar fac eu rost şi revin!