In ultima vreme am început să fiu oarecum preocupată, ca să nu spun chiar obsedată, de conținut. Imi place din ce în ce mai mult ideea de umplut, de plin, de miez. Mă trezesc dimineața devreme și primul sfert de oră stau cu ochii închiși, lăsându-mi mintea să fabrice înșiruiri de evenimente pentru toată ziua ce tocmai dă să înceapă. Principala calitate a unei zile? Să fie plină, să se întâmple lucruri, să nu scape printre degete, să nu se scurgă timp. Ca niciodată în ultimii ani, vara asta am privilegiat pepenii. Bile rotunde cu exterior lucios care, odată deschise, își lasă cu nesimțire miezul sub privirea mea. Văd conținut peste tot. Nu neapărat în conversații, de fapt, nici nu prea mă mai preocupă așa de mult vorbăraia, cum îi zicea bunică-mea. Ci în jurul meu, acolo unde lucrurile tind să aștepte să primească fond, să se umple cu ce simt eu nevoia să le dau: sertare rămase goale pe care le-am redescoperit și refolosit, cutii vechi în care am așezat lucruri de demult, rafturi ce au primit cărți noi, umerașe ce se fălesc cu câte o rochie, cearceafuri în care am îndesat o pătură numai bună să fie ținută aproape  în timpul somnului, ghivece uitate și reumplute acum cu pământ și semințe, borcane goale în care stau din nou mirodenii.

Până și mâncarea mi-a devenit aliată în goana mea după umplere. De exemplu, azi. M-am trezit, am stat și am numărat în gând ce pași am de făcut până diseară. Să fie mulți, îmi spuneam. Să nu stau. E ca la maraton. Dacă stai, doar respiri mai ușor. Dar trebuie să trăiești cu gândul că toți fug în jurul tău, iar la final vei ajunge singur. Așa că mă dau jos din pat, umplu o ceașcă mare cu cafea și iau patru vinete din frigider. Cu un cuțit ascuțit le despic pe toată lungimea, le scobesc de miez pe care-l toc și-l călesc într-o tigaie dimpreună cu o ceapă tocată mărunt, doi morcovi tăiați rondele și un ardei roșu mărunțit. Las legumele să se înmoaie, pun sare, piper și niște oregano, toc un cățel de usturoi și torn un pic de apă. Amestec. La sfârșit adaug o roșie plină de miez, tăiată mărunt. Un fel de ratatouille cu care voi umple apoi burdihanele despicate ale vinetelor. Le așez într-un vas, le stropesc cu ulei de măsline și le uit in cuptor vreo jumătate de oră. Un fel de teoria formei cu fond văzută de la mine din bucătărie.