Kalimera!

Doamnelor şi domnilor, tocmai ce-am fost la Atena. Cu copila. Nu o să vă povestesc cum este, mai nou, vacanţa cu o adolescentă de treisprezece ani, că n-are rost să vă stric zenul în Vinerea Mare. Hai să zicem că începe să semene din ce în ce mai mult cu un act de curaj sau de inconştienţă! Dar despre asta într-un articol separat de citit după sărbători. Acum o să vă povestesc cum să vedeţi Atena cu bani puţini şi cu timp folosit cu maximă eficienţă. Da, da, trebuie să mă laud fiindcă am reuşit să văd în patru zile tot ceea ce mi-am propus şi să cheltui, per total, cu avion şi cazare, undeva spre 450 de euro. Cred că la Mamaia aş fi ieşit mai scump!

Primul pas: biletele de avion. Le-am cumpărat undeva, pe la sfârşitul lui noiembrie, de pe site-ul Ryanair şi au costat, împreună, 80 de euro. Dacă până acum nu aţi mai zburat cu această companie, să ştiţi că nu aveţi motive reale să o evitaţi: avioane ok, personal foarte simpatic, iar zborul durează oricum doar o oră şi douăzeci de minute, cam cât durează şi drumul cu taxiul de la aeroport la mine acasă. In plus, ca să evit smiorcăieli de tipul mamiiiii, mi-e foame de cum s-a deschis revista cu meniuri, am aruncat în geantă, două sandviciuri făcute acasă, by my self, pe care i le-am dat în avion.

Pasul doi: cazarea. Trebuie să ştiţi că Atena este o destinaţie pentru toate buzunarele. Aveţi şi hoteluri scumpe şi faine, dar şi hoteluri budget, în cartiere corecte. Eu am preferat un airbnb pe care vi-l recomand călduros. Proprietara este o grecoaică super simpatică şi de treabă, vorbitoare de engleză, care deţine în acelaşi imobil, patru apartamente, de mărimi diferite. Cum noi eram doar două, am închiriat studioul, cu 100 de euro pentru trei nopţi, având în preţ şi diverse lucruri pentru micul dejun- ceai, cafea, gem, miere şi pâine. Blocul e la zece minute de centru, la vreo zece minute de Muzeul de arheologie pe care vă sfătuiesc să-l vedeţi şi la câteva minute de metrou pe care nu a fost nevoie să-l iau defel. Tot la capitolul sfaturi practice, cu câteva zile înainte de plecare, am primit o notificare de la Ryanair că mi s-a devansat ora de plecare de la Atena şi că să apăs pe un link dacă accept noul orar. Cum în felul ăsta aş fi pierdut vreo trei ore din timpul alocat oraşului în ultima zi, am decis să nu accept, am intrat pe chat cu un salariat de-al lor şi aşa, am negociat să mai stau o zi. Acum sunt în stadiul în care încerc să-mi decontez şi preţul cazării pentru ultima noapte. Noapte pe care am petrecut-o într-un hotel de două stele. Ce să zic?! Camera curată, cu baie, 36 de euro pe booking, 30 de euro la recepţie, cu balcon, dar într-o zonă uşor nesigură. Oricum, tipul de la recepţie a fost foarte drăguţ şi m-a ajutat să-mi fac check-in-ul şi să-mi tipăresc taloanele de îmbarcare. Hotelul se numeşte Elikon şi sincer, îl recomand doar dacă nu staţi mult în cameră. Altfel, zona e foarte aproape e centru, cam murdară şi hotelul arată mult mai bine în poze decât în realitate. Eu nu m-aş mai întoarce în el. 

Haideţi acum să vă povestesc şi ce am văzut, ce am mâncat şi pe unde ne-am plimbat. Atena e un oraş format din două bucăţi- partea veche, turistică, gălăgioasă, aglomerată, colorată şi populată şi partea nouă unde se amestecă clădiri frumoase, cartiere şic cu bucăţi mari de oraş trecut evident prin criză, cu cerşetori, cu tarabe sărăcăcioase şi vitrine dezolante. Oamenii seamănă cu ai noştri, nu veţi avea nicio secundă sentimentul ăla al europeanului venit din Est cu complexe de inferioriate. Pentru cei obişnuiţi cu Thassos sau Lefkada, să ştiţi că nu veţi găsi aici ospitalitatea de pe insule. Şi nici mâncarea de acolo.O să vorbim şi despre asta.

Acum vreau să vă spun concret ce am făcut. Avionul ne-a lăsat pe aeroportul din Atena undeva spre ora 15h00. De acolo, am ales să venim în centru cu autobuzul X95 care ne-a dus până în buricul târgului, în Piaţa  Syntagma. Un bilet costa 6 euro tarif  întreg, 3 euro pentru elevi şi gratis pentru copiii sub 6 ani. Face cam o oră până în oraş, în condiţiile în care cu metroul faceţi 45 de minute, vă lasă la 10 minute de aeroport şi vine din jumatate în jumătate de oră. Başca biletul care costă 9 euro. In prima seară, după ce ne-am cazat (grecoaica noastra a venit şi ne-a aşteptat cu maşina în staţia de autobuz), am ieşit să ne plimbam prin centru şi să luăm un pic pulsul oraşului. Celebrul cartier Monastiraki, plin de taverne şi buticuri, era la vreun sfert de oră de mers pe jos de apartament. Odată ajuns acolo, e suficient să ridici ochii ca să vezi colina Acropole şi Parthenonul. 

Prima seară, am preferat să ne găsim un restaurant drăguţ şi să mâncăm ceva bun. Aşa am ajuns la Mama Roux,  unde bucătăria e cu specific grecesc, indian, chinezesc, european, iar preţurile sunt ok. Un hamburger home made cu cartofi şi salată şi un pui tikka cu orez basmati, o bere şi o limonadă cu zmeură ne-au costat 30 de euro. După asta am continuat să ne plimbăm per pedes prin centru şi ne-am întors acasă relativ devreme că infanta voia să doarmă. Avantajul de a fi închiriat apartamentul de la Vivian (aşa se numea proprietara) a fost că mi-a trimis linkuri cu locuri de mâncat, băut, vizitat. Aşa că, graţie ei, a doua zi de dimineaţă, am avut rezervat un tur gratuit per pedes, al oraşului. Rezervarea s-a făcut pe facebook, turul a fost în engleză şi de acum înainte, voi face astfel de plimbări peste tot unde mă voi duce. A fost extraordinar! Ghidul era o fată tânără, absolventă de psihologie, foarte bine documentată şi foarte simpatică. Grupul a fost format din şase persoane (eu eram cea mai bătrână), iar Ana- adolescenta permanent nemulţumită, plictisită şi cârcotaşă, a adorat. Imaginaţi-vă că nu s-a uitat la telefon timp de aproape patru ore! Dacă ajungeţi la Atena, neapărat să vă rezervaţi un astfel de tur. O să aflaţi multe lucruri (de exemplu, ca să ştii dacă un restaurant e scump sau nu, e suficient să te uiţi la preţul salatei greceşti- dacă e peste şase, şapte euro, e ţeapă), o să aveţi ocazia să vedeţi care sunt principalele locuri de vizitat ca să ştiţi unde să vă întoarceţi, o să puteţi să vă notaţi adrese de cârciumi sau de alte locuri de mâncat şi de băut (noi am aflat de o gelaterie absolut divină), într-un cuvânt, recomand! Turul a început la 9h45 şi s-a terminat undeva spre 13h30. La sfârşit, i-am dat ghidului o mică atenţie- zece euro de căciulă, aşa a făcut toată lumea. Apoi, ne-am despărţit de grup şi am plecat la masă. La recomandarea lui Vivian, am fost  în Piaţa Syntagma, într-un restaurant numit Gyro's Project. Să întrebaţi explicit de pita gyro's care este 2, 95 euro, versus varianta la farfurie care e 10 euro. Şi fac aici o parenteză ca să vă spun că în Atena, obiceiul la restaurante este să vă lase pe masă o sticlă mare de apă plată, nedesfăcută şi pe care o să o regăsiţi în nota de plată. Dacă nu o vreţi, să spuneţi explicit, că altfel o plătiţi. Buun! După ce am mâncat de prânz, am ales să mergem la un loc recomandat de toată lumea pe TripAdvisor. Nu, nu e Acropole, e vorba tot de mâncare. Se numeşte Nancy's Sweet Home şi e o cofetărie în Psiri, un cartier foarte fain, în centru, animat, plin de localuri şi artă stradală. Cât despre cofetărie, sincer, nu am fost prea impresionată. Am ales la sugestia tuturor aşa numitul desert Love: un fel de brownie cu sos de ciocolată şi îngheţată. Porţiile sunt scandalos de mari, iar deserturile scandalos de dulci. Fără însă să fie bune. Asta am simţit şi eu şi Ana. In schimb, pentru că vorbim de deserturi, copila a făcut o pasiune pentru Lukumades: un fel de gogoşele prăjite în ulei cu diverse arome: alea cu praline sunt demenţiale.

Abia acum urmează şi Acropolele. Dacă vă întrebaţi dacă este la fel de impresionant cum se spune, ei bine răspunsul este da. Nu are rost să intru în amănunte. Duceţi-vă şi vedeţi templele. Şi întrebaţi-vă cum dumnezeu au făcut oamenii ăia de au construit aşa ceva?! Biletul de intrare este 20 de euro pentru colina Acropole sau 30 de euro pentru Acropole şi încă cinci alte situri arheologice. Există şi un muzeu la poalele colinei pe care nu l-am văzut. Atenţie să aveţi la voi carnetul de elev al copilului pentru gratuitate. Sau, după caz, legitimaţia de presă. Iar după ce v-aţi plimbat printre ruine, să vă duceţi neapărat să daţi o raită pe străduţele din două cartiere absolut fantastice de la poalele Acropolelui: Anafiotika şi Plaka. 

Seara, am ales să mergem pe colina Lycabettus să vedem apusul. Din păcate, am făcut greşeala să iau un taxi după ce am fost asigurată că nu-mi va lua mai mult de 3 euro pe cursă. Am plătit 10, nu am reuşit să mă cert cu el şi nici nu ne-a aşteptat. Dar a fost frumos şi mi-ar fi părut rău să nu fi ajuns acolo. Se poate urca şi cu picioarele, drumul durează cam patruzeci de minute, dar e de preferat cu o maşină.

Luni de dimineaţă am luat micul dejun într-o plăcintărie recomandată de TripAdvisor.Se numeşte Ariston şi într-adevăr, plăcintele sunt oau! Aveţi de unde alege, toate arată foarte bine şi sunt extrem de gustoase. Şi dacă tot vorbim de plăcinte, unele foarte bune sunt şi la Cafe Veneti lângă Piaţa Omonia. Aici, sub acelaşi acoperiş, coexistă cafele, pâine, patiserie, produse de cofetărie, sandviciuri, pizza, plăcinte, etc. Odată mâncate, am luat tramvaiul din Piaţa Syntagma şi ne-am dus să vedem marea. Atena are propria ei plajă şi dacă nu vă place, puteţi continua călătoria cu tramvaiul până în staţiunile de lângă. Biletele se pot lua de la tonomate din metrou, de la casele de bilete din diverse staţii şi sunt aceleaşi pentru orice mijloc de transport. Trebuie compostate la urcare şi sunt valabile o oră şi jumătate.

După o cafea băută pe plajă, ne-am întors în oraş şi am fost să vedem Muzeul de Arheologie. Il recomand călduros, e absolut impresionant şi se vizitează uşor, chiar şi cu copiii. Seara, am descoperit un restaurant foarte aproape de apartamentul nostru care mi-a adus aminte de cele din Thassos. Am mâncat dovlecei pane cu tzatziki, sardine prăjite, salată grecească, cartofi prăjiţi făcuţi de ei, am băut o bere Mythos şi un suc, totul a fost bun şi ieftin: 20 de euros toată consumaţia. Restaurantul e mic şi se stă la coadă ca să ocupi un loc. Se numeşte Atitamos şi vă las un link pentru detalii.

Şi iată-ne ajunse şi-n ultima zi întreagă, cea de marţi când am decis să mergem dimineaţa să vedem Agora şi Templul lui Haphaistos, unul dintre cele mai bine conservate din Grecia. Vizita durează undeva la o oră şi e foarte aproape de Monastiraki. După aceea ne-am învârtit un pic pe străduţe, am mâncat de prânz aici, a fost bun fără să fie însă impresionant şi am purces către staţia de autobuze pentru Cap Sounion. Dacă vă uitaţi pe net la o astfel de excursie, o să găsiţi jdemii de propuneri- ba cu taxiul, ba cu grupul, cu tarife în jur de 50 de euro de persoană. Imens! Cu rata însă vă va costa 12,50 euro dus-întors, drumul e superb, pe coastă, durează cam două ore şi dacă luaţi autobuzul de ora 17h00 în perioada asta a anului, veţi ajunge la fix pentru a vedea cel mai frumos apus de soare din Grecia. Apoi vă puteţi întoarce în Atena cu ultimul autobuz, cel de ora 20h00. De altfel nici nu aveţi ce să faceţi mai mult de o oră, doar dacă nu vreţi să coborâţi pe plajă şi să faceţi baie. Templul lui Poseidon veghează coasta dimpreună cu două dropii aproape domesticite care fugeau de bezmetice printre picioarele turiştilor.

Şi ca să încheiaţi seara en toute beauté- en français dans le texte- odată întorşi în Atena aţi putea să mergeţi să beţi un pahar pe terasa Hotelului Central de unde aveţi efectiv senzaţia că puteţi atinge Acropolele şi Panthenonul. (prima poză de la acest articol e făcută exact acolo).

Ultima dimineaţă, am fost în Grădinile din spatele Parlamentului. Făcute de regina Amalia, grădinile seamănă cu Cişmigiul nostru. Şi apropo de Parlament, să nu rataţi momentul schimbării gărzii când o să asistaţi la un fel de mini spectacol. Dar, despre asta, ca şi despre restul de vestigii şi monumente (Templul lui Zeus, Teatrul lui Dyonisos, Poarta lui Hadrian, stadionul, Zappio, Mitropolia, etc) ni s-a povestit în timpul turului gratuit, prin oraş, ăla de-l făcurăm la început.

Schimbarea gărzii

Ultima oră din Atena ne-am petrecut-o în Monastiraki de unde copila a vrut cu tot dinadinsul să-i cumpăr o coroană de lauri (o oroare kitsch, dar pe care şi-a dorit-o doar că să-şi demonstreze sieşi că are putere de persuasiune). Shopping nu am făcut- am luat doar nişte prostioare pentru acasă- mirodenii, săpunele naturale, un magnet, o sticlă de ouzo, nimic extraordinar.

Ca perioadă, începutul lui aprilie s-a dovedit o alegere excelentă.  Am avut soare, nu mai mult de douăzeci de grade şi mai ales alei întregi de portocali în floare. 

Cam asta ar fi. Vă urez tuturor un Paşte fericit şi sărbători cu bine şi să mai treceţi pe aici să vă povestesc despre cum arată mai nou vacanţele cu o adolescentă.