Acum două zile, în timp ce stăteam la o coadă uriașă la Westminster Abbey, mă gândeam că orașul ăsta de care mi-a fost așa de teamă, pe care l-am tot evitat și ocolit sub diverse pretexte- las' că știu eu că e scump, că englezii sunt cu nasul pe sus, că eu, francofonă cum mă știu, nu mă voi simți în largul meu, etc- deci orașul ăsta m-a făcut să mă simt așa cum demult nu m-am mai simțit: nu doar în largul meu, dar extrem de relaxată cu propriile mele limite și defecte. Adică, și ce dacă vorbesc engleză cu greșeli, și ce dacă sunt româncă și nu am prea mulți bani, și ce dacă am venit pregătită pentru ploaie și m-am trezit cu caniculă (din superstiție, am refuzat să mă uit la prognoza meteo înainte să plec), și ce dacă nu am știut cum să procedez la metrou și mi-am luat amendă (pe care, by the way, mi-au anulat-o când au înțeles că m-am încurcat), și ce dacă m-am apucat să dansez cu Ana într-un magazin pentru că ne plăcea melodia, și ce dacă la spectacolul cu Lion King am fost primele care ne-am ridicat în picioare, la aplauze și am țipat "bravo" cât ne-au ținut plămânii! Nimic din ce am făcut nu a părut să intrige sau să provoace șușoteli. Din toate orașele în care am călătorit până acum, Londra are relaxarea unei doamne în vârstă, inteligentă și de familie bună atât de sigură pe ea și pe nivelul ei de educație încât își permite să rămână ea însăși în orice situație. Incepând de la apelativul "love" pe care englezii îl folosesc în discuțiile banale (cum naiba să nu te relaxezi când ți se spune așa), continuând cu "how are you today" cu care deschid conversația, inclusiv la aeroport sau la Tesco și la care chiar așteaptă răspuns, totul asezonat cu zâmbete și cu glume, londonezii ăștia sunt extrem de naturali și într-un mod pe care nu știu să-l explic, par primii europeni fericiți că locuiesc în țara lor. Poate doar la olandezi am mai simțit asta.



Spre deosebire de Paris care este de o frumusețe inaccesibilă- monumental, luminos, cochet, dar în același timp cu un aer ușor demonstrativ- Londra este frumoasă prin simplitate și eleganță. Cartiere întregi de case cu fațade identice, din cărămidă, cu grădini, parcuri- care mai mari, care mai mici, cu ochiuri de apă cu lebede și pelicani- peluze până în zare pline de oameni ieșiți la iarbă verde, străduțe înguste mărginite de restaurante chic, cupluri de homosexuali plimbându-se de mână, doamne elegante alături de tineri cu părul în toate culorile, plini de tatuaje și piercinguri, hoarde de turiști, muzicieni și artiști, zgârie nori lângă biserici vechi, piețe gălăgioase și colorate, cozi la metrou cum n-am mai văzut, poduri peste râu, palate și săli de teatru, Londra este un amestec de nou cu vechi, de simplu cu spectaculos, de colorat cu alb-negru care te face să o percepi ca pe un oraș viu, în care chiar te poți imagina, locuind. Da, e scump, îngrozitor de scump, dar despre asta vom vorbi mai încolo. E un oraș care, spre deosebire de altele la fel de frumoase, nu pare să-și propună să judece. Doar dacă nu vrei tu să ieși în evidență cu orice preț și atunci, devine necruțătoare. Concret, oamenii ăștia aplică legea și o respectă. In zece zile cât am stat nu am văzut pe nimeni să încerce să intre în față, să dea ochii peste cap că e metroul plin, să se enerveze că vânzătorul stă mai mult cu doamna în vârstă de vorbă, să bată din picior că așteaptă după chelner. Să fie stilul britanic așa de relaxat sau pur și simplu să fie traiul într-un loc unde lucrurile funcționează și unde oamenii au încredere în structurile statului care să ducă la această relaxare? Din păcate, cred că nu am cum să răspund la această întrebare. Stiu doar că e plăcut să auzi oameni care vorbesc cu respect despre țara lor și despre regină. Apropo, nu era acasă cât am fost noi acolo. Asta în cazul în care vă întrebați ce mai face.



Atât pentru azi. Dar, vă aștept și zilele viitoare pe aici pentru că asta a fost doar introducerea. Urmează programul pe zile, sugestii și sfaturi, dar mai ales, mai ales detalii despre cum să rămâi zen și să te bucuri de vacanță chiar și atunci când adolescentul din dotare pare setat să ți-o strice cu orice preț.