Povestea este foarte simplă. Pentru că, de la o vreme, o bună parte din timpul meu liber se consumă prin aeroporturi, am ajuns să-mi fac un obicei din a-mi cumpăra, aproape cu sfințenie, câte o revistă de bucate pe care să o răsfoiesc pe îndelete, în timpul celor două ore și jumătate de zbor cât durează călătoria București-Paris. Buun, până aici totul e simplu. Acest obicei nou dobândit mi-a adus un maldăr semnificativ de reviste care a ajuns să zacă într-un coș, în sufragerie, pe principiul "să dea bine în casă" și să fie la îndemână, că cine știe, îmi fac eu timp să mă servesc de ele. Aș! De fiecare dată intervenea câte ceva și iarăși ajungeam să gătesc ardei umpluți, pilaf sau diverse mâncărici cu sos, în timp ce franțuzismele stăteau fără rost.

Doar că, iată, ultima achiziție în materie de bucătăreală a venit cu niște rețete "făcubile" și... m-am lansat! Ba chiar, cu această ocazie, am descoperit că a găti pas cu pas, după rețete, nu e chiar așa de complicat cât mi se părea mie. Sigur, trebuie să cumperi ingredientele care nu sunt neapărat la îndemână (am făcut niște biscuiți cu unt semi sărat, clar mai scump decât un unt normal) dar una peste alta am reușit să găsesc niște lucruri relativ ușoare și totuși, de efect, care, în plus, mi-au și ieșit.

De exemplu, dovleac umplut à la Bolognese. Sună complicat, dar nu e. Pentru asta vă trebuie.

- un dovleac
- 300 de grame de carne tocată de vită sau de vițel
- o ceapă
- un morcov
- 30 cl sos de roșii
- parmezan sau cașcaval ras
- sare, piper
- ierburi

Concret, se ia un dovleac d-ăla lunguieț, se taie pe din două, pe verticală, se scobesc cele două jumătăți de partea cu sâmburi, se așează cu fața-n jos pe o hârtie de copt, într-o tavă și se lasă în cuptorul preîncălzit, la 180 de grade, vreo jumătate de oră.

Cât timp dovleacul se înmoaie, se face un sos Bolognese dintr-o ceapă călită în două linguri de ulei de măsline, peste care se adaugă un morcov tăiat mărunt, cam 300 de grame de carne de vită tocată și sosul de roșii. Se condimentează cu sare, piper și cu ce ierburi mai vreți voi (în rețetă e cu busuioc, dar eu am pus cimbru și mi-a plăcut) și se lasă să fiarbă la foc mic, vreun sfert de oră.

După jumătate de oră de stat în cuptor, dovleacul ar trebui să fie deja moale. Se scoate tava, se întorc cu grijă cele două jumătăți, cu fața-n sus, se acoperă cu o folie de aluminiu și se mai lasă la cuptor încă vreun sfert de oră. Apoi, scoateți tava, lăsați un pic să se răcorească dovleacul și scobiți cu o furculiță miezul de acum moale, făcând un fel de spaghetti pe care le adăugați la sosul de carne. Amestecați bine până incorporați și dovleacul în sos și umpleți cele două jumătăți. Presărați pe deasupra niște parmezan și mai băgați la cuptor vreo câteva minute. Et voilà!

Ce să vă spun? Nouă ne-a plăcut. Vă las și poză, ca să mă credeți pe cuvânt că am gătit așa ceva. Și pentru că sunt de gașcă, vă dau chiar și un link către un site super de bucătărie unde puteți vedea rețeta pas cu pas. Și la sfârșit, vă mai spun și că, dacă sunteți vegetarieni sau țineți post, puteți înlocui sosul cu carne cu unul cu linte. Acum că mă gândesc bine cred că se pot pune o sumedenie de chestii în dovleacul ăla.


Am și o rețetă de fursecuri, dar o țin pentru zilele viitoare. Așa că, stați pe aproape!