– Unde mă duci şi ce-mi aduci?

Scutur bezmetică din cap. Ce vrea copilul ăsta de la mine? Abia ce a fost ziua lui de s-a umplut camera de cadouri şi acum iată că o luăm de la capăt. Mă uit pe sub sprâncene. La capătul privirii mele, Ana stă dreaptă şi zâmbitoare:
– Unde mă duci şi ce-mi aduci?

Not again! E clar că s-a învăţat prost. Încep să-mi fac fel de fel de socoteli prin cap cum că am greşit că i-am luat prea multe de ziua ei, cum poate ar fi fost mai bine să nu o mai răsfăţăm atâta. Brusc, vocea mică se face iar auzită:
– Mami, nu-mi răspunzi? Ştii că azi e ziua mea?

Zâmbesc împăciuitor:
– A fost ziua ta,draga mea!
– Păi e 1 Iunie! se aude trimfătoare vocea mică şi insistentă puternic înfiptă în privirea mea severă. Aşa că, mami, unde mă duci şi ce-mi aduci?

Încă nu am nicio idee. Se întâmplă multe prin oraş. Seară de lectură şi atelier de fabricat păpuşi la Cărtureşti Verona, concurs de tras cu arcul, spectacol de teatru cu marionete şi actori la Muzeul Ţăranului Român, după amiază distractivă la atelierul de colorat organizat de cei de la Napati în magazinul lor din Ştefan cel Mare.

În plus, afară e soare, ploaia a plecat şi poate mergem în parc cu prietenii. Undeva vom merge sigur. Cât despre cadou, să vedem – am văzut dimineaţă în piaţă nişte buchete cu flori de câmp. Şi noi nu avem flori acasă şi ne plac foarte tare. Amândurora!

Poate că o să cumpăr unul. E cu maci şi margarete. Sau poate citeşte şi tata blogul.