Nu-i aşa că vă doriţi nespus să ieşiţi din când în când în oraş la o cafea bună? Nu-i aşa că simplul gând de a sta după un copil ce se bagă sub mese, se plictiseşte, dă din picioare, aleargă până la uşă şi înapoi într-un du-te vino nălucitor vă oboseşte îndeajuns de tare încât să lăsaţi deoparte orice tentativă de escapadă şi să puneţi în funcţiune vechiul filtru de cafea din bucătărie?

Ei bine, eu am găsit soluţia. De fapt, nu eu, ci cei de la Atelierul de trenuleţe. Nişte persoane absolut minunate, care s-au gândit să organizeze un atelier pentru copiii pasionaţi de acest mijloc de transport. Nu are rost să vă povestesc despre ce minuni pot face oamenii ăștia, aflați și singuri de pe www.atelieruldetrenulete.ro.

Dar, o să mă întrebaţi, ce treabă are asta cu ieşitul în oraş? Păi are.
Fiindcă, fiind vorba despre nişte oameni minunaţi, s-au gândit să facă pe terasa din spatele atelierului un mic local, cu câteva mese, unde pe post de barman e chiar un trenuleţ. Și acum să vă povestesc în detaliu. Luaţi dumneavoastră copilul, veniţi pe strada Maior Coravu la nr. 6, intraţi în Atelierul de trenuleţe, vă duceţi pe terasa din spate și dați peste niște mese frumos aranjate înconjurate de o şină în miniatură cu tot dichisul: macaz, semafoare, ce mai, sunteţi în lumea lui Thomas și prietenii.

 Pe măsuţe găsiţi un meniu (scumpuț, dar nu exagerat) şi nişte bilețele dimpreună cu un aparat de compostat. Căutați pe biletel ce băutură vreţi, compostaţi în dreptul ei, apăsați pe butonul verde de lângă masă și hopa, vine o drezină mică, care se oprește cuminte la masa voastră. Puneți biletul în ea, apăsați un alt buton, iar drezina pleacă spre bar cu comanda. Acolo un barman aşează  băuturile într-un alt trenuleţ cu vagoane care pornește vioi spre masă. La plecare, alegeţi biletul pe care scrie "nota, vă rog", chemați drezina şi de data asta, pentru siguranța tuturor şi dezamăgirea copilului, apare barmanul în persoană.

Ana a fost în extaz. Nu ştia ce pretexte să mai inventeze ca să cheme trenul. Oricum, nu a fost nevoie de multe subterfugii, oamenii de acolo sunt învăţaţi cu copiii, aşa că trenul s-a învârtit suficient de mult cât să poată fi admirat, chiar dacă nu lua comenzi.

Eu atât am avut de spus. În rest, ura şi la gară!