Ar fi putut fi o zi ca oricare alta, dar nu a fost să fie.
Totul a început dis de dimineaţă. Sunat ceas, sculat cu greu, pregătit pacheţel pentru grădi, încălzit lapte, trezit copil, pupat, alintat, când cu un degeţel ameninţător, Ana a arătat spre ureche:
- Aaau!
- Doare, mamă?
Dat energic din cap.
- Rău?
Capul continua să i se scuture în sus şi-n jos.
Pun mâna pe telefon să sun bona. Telefonul sună, bona nu răspunde.
Mă uit la ceas şi calculez: dacă ne grăbim, ajungem în juma' de oră la Gomoiu, la camera de gardă. Între timp, poate vine şi Tanti Mia de pe coclauri (asta e bona) şi cu puţin noroc nu voi întârzia decât vreo oră la muncă. Sounds good!



Plecăm deci la Gomoiu unde, surpriză -- sau poate nu, dat fiind renumele îndoielnic al spitalului -- nu sunt decât trei persoane în faţa noastră cu afecţiuni din sfera ORL, care de care mai vizibile: tuse măgărească, de preferat cu stropi împrăştiaţi în toate cele patru zări, muci la greu şi tonus prost. Ne refugiem cuminţi pe două scăunele la distanţă de ploaia de viruşi şi aşteptăm. Intrăm într-un final la doamna orelist care după un mormăit pe post de bună ziua se răţoieşte la Ana că o să strice scaunul dacă se mai bâţâie aşa pe el. Apoi se apropie de ea, se uită cu lămpaşul şi decretează triumfător: rino-faringo-laringită şi otită.
- Oau! Atât de multe? zic.
- Mda, zice şi ea  şi se pune pe scris un cearceaf de reţetă în frunte cu Amoxicilină.
- Ştiţi, ea e cam alergică la antibiotice.
- La care?
- Păi n-am încercat decât două.
- Încercaţi-l şi pe ăsta. Cu mult iaurt.
- Dar nu-i prea place.
- S-a luat după dumneavoastră. Părinţii le bagă copiilor în cap gusturile lor.
Un pic de psihologie face bine oricând. A se lua de preferinţă pe stomacul gol. 
- În fine, să-i  daţi şi nişte vitamina C efervescent.
- Nu se poate pastile? Ea nu bea chestii acidulate. Zice ca o ustură limba.
Cu asta am pus capac. Madame doctor s-a uitat la mine pieziş şi a tunat:
- Dar chiar nimic nu poate copilul ăsta?
Las' că poate mami. Scot douăzeci de lei din portofel şi-i pun pe masă. Şi brusc poate şi doamna doctor. Începe cu un zâmbet, apoi vrea chiar să fie drăguţă. Se uită şi la limba Anei:
-Vai sărăcuţa, are candida pe limbă, d-aia o pişcă. Daţi-i şi Enterol.
Şi termină cu binecunoscuta formulă a doctorului mulţumit: dacăevreoproblemăsunaţi-mă.

Gomoiu, check. Următoarea pe listă: tanti Mia. În sfârşit dau de ea, dar nu poate ajunge decât într-o oră. Hotărăsc să plantez copilul la grăđi până vine bona să-l recupereze şi o iau la trap către birou. Pe drum, îmi dau seama că lista de medicamente mă copleşeşte şi decid să sun la medicul de familie poate e ceva compensat prin ea. Şi e, dar nu e loc la medic.
- Încercaţi vineri!
- Păi copilul e bolnav acum.
Până la urmă reuşesc să-l înduplec să mă primească după amiază.
OK. Îmi rămân deci vreo 6 ore în care să citesc două rubrici, să fac o a treia şi să traduc un material. Reuşesc şi la 16:00 mă înfiinţez la cabinet. Pentru că nu am avut programare, sunt pedepsită să aştept o oră şi jumătate pe hol, blocată pe scaun lângă o cucoană logoreică şi tâmpă care îmi ţine o prelegere despre cât de proşti sunt italienii şi francezii. "Ştiaţi că 80% dintre ei sunt analfabeţi?" Bine c-om fi noi deştepţi.
Scap de nebună, intru la doctor, iau reţeta şi fuga la farmacie. E deja 17:45 şi Tanti Mia trebuie să plece la 18:00.

La prima farmacie -- ei, da, v-aţi prins, au fost mai multe -- sunt două farmaciste şi trei persoane la coadă. Toate trei la aceeaşi coadă, fiindcă farmacista mai în vârstă stă de vorbă pe şopotite cu o cucoană. Dau să mă apropii, dar gestul meu se pare că le-a stricat armonia şi mai ales a scos-o din sărite pe farmacista cea bătrână:
- Dumneavoastră ce vreţi?
Ce dracu' pot să vreau?! Îi întind reţeta. O ia, se uită, o întoarce pe toate părţile şi decretează:
- Nu se poate. Noi nu lucrăm cu casa asta de asigurări.
În regulă, ça commence, vorba francezului.
- Şi eu ce fac?
- Păi mai nimeni nu mai lucrează cu ei. Sunt unii prin Aviatorilor.
Asta se întâmpla pe la Piaţa Iancului, în partea opusă a oraşului. Cu lacrimi în ochi de draci, plec şi mă duc la următoarea farmacie. Şi la următoarea. Şi la încă una.
Până la urmă ajung la Mega Image, că dacă tot nu-l fac bine, măcar să-i dau copilului ceva bun de mâncare. Îmi  îndes într-o cutiuţă de-aia de-a lor cu cheiţă două plase cu fructe, trântesc în coş nişte pui pentru cea mică şi nişte cârnaţi pentru noi, cei mari, umplu restul spaţiului cu iaurturi cu Bifidus şi Lactobifidus sau cum s-o numi el, plătesc şi plec. Unde? Înapoi la medicul de familie să cer divorţul de casa lui de asigurări şi un concubinaj pasager cu alta, cu trecere la farmaciile din România.
- Iar dumneavoastră?
- Iar. Reţeta asta nu merge. Nimeni nu o vrea. E o reţeta rea, vreau alta bună şi drăguţă.
Şi încep să explic. Iar ea mă ascultă cu un zâmbet înţelegător, ca al unei mame bune în faţa lamentările fiicei pubere.
- La Dona aţi încercat?
- Care Dona?
- Cea din dreapta.
Shit, cum mama mă-sii am putut fi atât de tâmpită să o iau în stânga! În stânga nu e bine, e câh!
- Staţi să dau eu un telefon şi se rezolvă.
Două minute mai târziu, acelaşi zâmbet.
- Gata, vă duceţi la Mani de la Dona şi-i spuneţi că veniţi din partea mea. Aţi văzut, v-aţi enervat degeaba.
Ies din cabinet, de data asta fac dreapta, ajung la Dona îi dau reţeta lui Mani şi primesc medicamentele. Trei sticluţe frumos colorate şi compensate. Mă simt aşa de emoţionată că nu pot să mă abţin şi zic:
- Ştiţi e pentru prima dată în ultimii ani când iau o reţetă compensată.
- Vai, doamnă, da' de ce?
Glumeşti, nu?
Dau să plătesc celelalte medicamente de pe listă, alea de sunt cu bani, când, surpriză: mă trezesc în palmă cu cheiţa de la Mega Image.
Dacă eu am cheiţa, înseamnă că ei au sacoşele mele cu fructe.
V-aţi prins nu? Din nou la Mega Image.

Între timp, sun la tanti Mia să-i spun că nu ajung la 18:00, ceea ce era logic dat fiindcă era trecut de 18:00. Şi ajung abia pe la 18:45. Terminată, dar victorioasă. Până acum vreo oră, când am descoperit că Mani de la Dona a uitat să-mi dea una din cele două sticluţe cu antibiotic. Am sunat şi s-a rezolvat. Mi-o dă mâine. Căci da, mâine e o nouă zi.

Să aveţi o noapte frumoasă. Şi să fiţi sănătoşi.