Am fost la Gaudeamus. Uraaa! De două ori. Uraaa! De fiecare dată, în interes de serviciu. Ăăăăh! A doua oară cu copilul după mine. Vreţi să știți cum e să te strecori printr-o mulţime nebună şi dezlănțuită cu un copil de 6 ani ce strigă vreaaa şi ea un baloooon? Mi-am imaginat eu.

Noroc cu atelierul Alinei Darian organizat de cei de la Wallonie Bruxelles. Alina are editura Soarele și Luna, două cărţi de poveşti minunate Prinţul în palatul de sticlă şi Dragonul care iubea ceaiul și, mai mult, are idei și răbdare (credeţi-mă, e verificat). Aşa că, în toată nebunia de la târg, Alina a adunat în jurul a două mese ce s-au dovedit neîncăpătoare o armată de pitici care preţ de o oră au făcut cu hârtie şi lipici niște colaje după paginile unei cărți de poveşti. Alina le-a citit-o, iar apoi fiecare copil a primit un personaj şi a încercat să-l refacă cu hârtie colorată. Anei i-a eşuat o elefănţică cu fustiţă. Şi s-a descurcat admirabil.  La sfârşit, capodoperele au fost pozate - e posibil să se facă chiar o expoziţie cu ele, dacă cei de la stand se ţin de cuvânt - iar copiii au fost premiaţi cu gaufres.

Şi tot la târg m-am întâlnit cu Oana Machidonschi. Corect ar fi să spun că m-am reîntâlnit cu ea, după vreo... stați să văd, să nu spun prostii... 19 ani? Cam aşa. Ultima dată am văzut-o la balul de absolvire al liceului. Şi ce credeţi că făcea ea la târg? Păi, tocmai şi-a lansat o carte. La editura Aramis. O carte de poveşti. În versuri. Cu prinţi şi prinţese, cu fete ca oricare altele şi flăcăi frumoşi şi neîncrezători (vezi Oana, am citit cartea!), cu maimuţele drăguţele, cu ursitoare, cu flori de corcoduş - în total,  4 poveşti despre lucruri bune şi frumoase în care trebuie să crezi. Obligatoriu, cum ni se spune la sfârșitul fiecăreia din cele 4 Veşti-Poveşti pentru când creşti. Şi ca bucuria să fie totală,  cartea are şi CD cu poveştile citite de Anca Zamfirescu şi Gabriel Coveşeanu de la Ion Creangă, aşa că merită, spun eu.

Tot la târg, mi-au picat ochii pe mini-colecţia Scooby-Doo te învață,  scoasă de cei de la Gama. Opt cărticele împărțite pe două grupe de vârstă (5-10 ani și 8-14 ani) unde, după cum se spune şi-n titlu, înveți despre fel de fel de chestii interesante, explicate simplu și ilustrate frumos. Eu i-am luat Anei cărticica despre religiile lumii, să fie copilul pregătit pentru infuzia de cele sfinte de la şcoală. Mi-a plăcut cartea, mi-a plăcut că scrie negru pe alb că nu e bine să-i judecăm pe cei ce cred în altceva decât noi şi că "până la urmă, indiferent dacă suntem creştini, musulmani, budişti sau evrei, important este să fim buni și miloși". Bravo Gama!

Ar mai fi fost multe cărţi pe care ni le-am fi dorit. Dar, repet, eu am fost "pe teren" și nu am reuşit să mă uit prea mult pentru mine și ai mei.

Totuși mi-am luat ceva.  La sud de graniţă, la vest de soare a lui Haruki Murakami. O ştiţi? Am devorat-o. Nu am putut să o las din mâna. E frumoasă, e despre oameni de vârsta mea. Nu vreau să vă spun prea multe. E o carte de stare. De stare de bine şi de părere de rău. Dacă nu aţi citit-o, citiţi-o.