Au mai rămas 5 zile. Atât. 5 zile mari şi late până când vom declara deschisă oficial sesiunea sărbătorilor de iarnă de anul ăsta. Ştiu că tonul meu sec se potriveşte mai degrabă cu o campanie de reciclare a deşeurilor din Bărăgan, dar am şi eu motivele mele. Nu, nu s-a întâmplat nimic grav, doar că nu ştiu dacă m-a auzit toată lumea: AU MAI RĂMAS 5 ZILEEEE! În care trebuie să fac după cum urmează:
- marţi, 11 a.m: să mă duc la şedinţa de C.A.R. Pentru cei care se întreabă ce naiba m-a apucat, ei bine cuvântul cheie este revolta îndreptată împotriva casierei care a fugit cu banii şi i-a jucat la Loto. Şi bineînţeles, i-a pierdut. Pe toţi.
- tot marţi, dar mai încolo: vine Moşu la buni la serviciu! Ura, ura! Se cântă, se ţopăie bezmetic, se aleargă în sus şi-n jos, se transpiră, se ţipă la copil, se mănâncă bunătăţi, se ia copil şi se duce acasă, se întoarce la radio
- marţi, şi mai încolo: întors la birou şi lucrat cu spor până spre seară

Trecem la ziua de miercuri. Sau mai bine, hai să nu vă plictisesc cu programul meu pe ore, ci să vă spun ce mai am de făcut şi nu ştiu când voi face.
Trebuie să fac curat. Eu, dacă aş fi Moş Crăciun ( he, he!) n-aş călca în momentul ăsta la mine în casă. Dintr-un capăt în altul se lăfăie pe parchet, pe canapea şi pe covoare zeci de scame şi scămuţe, unele cu sclipici de la copil, altele fără, de la noi, unele mai mici, altele mai pufoase, unele negre, altele nu.  Apoi, trebuie să decorăm casa. Cu ghirlande şi steluţe în geam, cu coroniţă pe uşă pe care invariabil grupuri vesele de colindători ne-o reciclează an de an. Anul trecut au încercat să recicleze şi bicicleta Anei, noroc că era legată cu lanţ. 

Abia când casa este curată şi decorată, va putea trece Moşu să lase pe balcon un brăduţ pentru Ana. La noi aşa e tradiţia. Sau mai bine zis, la mine în familie aşa era tradiţia şi am preluat-o şi noi. Aşa că de câteva zile, copila tot pândeşte pe la uşa balconului doar, doar va zări vreo crenguţă verde şi pentru că mă-sa n-a catadicsit să dea cu aspiratorul, balconul e în continuare brăduţless. Iar când va apare brăduţul, ia ghiciţi ce trebuie făcut? Păi da, trebuie împodobit.

Inutil să vă spun că nu am cumpărat nimic de mâncare şi nici nu am apucat să pregătesc ceva. Şi asta în condiţiile în care tradiţia familiei (ştiu, suntem exasperanţi cu tradiţiile noastre) zice că în seara de ajun, ne strângem cu mic cu mare la noi acasă şi desfacem darurile. Noroc că bunicii vin fiecare cu câte ceva de-ale gurii, aşa că eu voi pune pe masă doar un cozonac cumpărat şi ceva de băut. Apoi mai sunt darurile. În mare parte rezolvate, dar nu în totalitate, şi care evident trebuie împachetate, cu hârtie frumoasă cu model, pe care nu o am.

Pe lângă asta, trebuie să fac bagajele. Pentru că, conform tradiţiei (ştiu, sunt enervantă), după Crăciun plecăm la ţară. Dar ca să fac bagaje, trebuie să spăl rufele. Şi ca să le spăl, trebuie să curăţ maşina de spălat care ieri s-a umplut cu nişte zoaie scârboase venite pe ţeava de la chiuvetă. Dar, voi chema instalatorul abia când voi fi pregătită sufleteşte să sparg şi baia unde găsesc, în fiecare dimineaţă, un firicel de apă ce se prelinge pe gresie, susurând dulce printr-o fisură din coloană. Dar asta poate să mai aştepte, corect nu?

Apoi, printre cadouri, cârpe de praf, ambalaje colorate, ghirlande şi globuleţe, trebuie să mai strecor şi munca şi copilul care mă priveşte cu ochi mari şi trişti, spunând cu o voce stinsă: de ce nu vrei să te joci cu mine? Pentru că AU MAI RĂMAS DOAR 5 ZILEEEE!