luni, 10 decembrie 2012

Despre plictiseală şi reclame, numai de bine!

Ca orice viitoare muiere care se respectă, Ana e nehotărâtă. Niciodată nu ştie ce vrea, cum vrea, dacă vrea şi când să vrea. Şi chiar şi atunci când zice gata, m-am decis, minunea nu ţine decât vreo două ore, după care începe să ezite, să se răzgândească şi o luăm de la cap.

Pentru Moş Nicolae, au căutat împreună pe Net un joc care să pară amuzant. Eu  mă prefăceam, chipurile, că vreau să-i dau idei, ea dădea cu mouse-ul în sus şi-n jos, până când am ajuns la Globe Whizz. La prima vedere, totul păreau ok: joc pentru copii peste 6 ani, de jucat în familie, cu întrebări din geografie şi cu un glob pământesc în miniatură numai bun de învârtit în momentele de plictiseală. Îl vreau! a zis fie-mea şi Moşul s-a executat. Doar că, în clipa în care am început să-l jucăm, petit problème! vorba francezului. Întrebările la care trebuia chipurile să răspundă odrasla pentru a putea strânge puncte şi înainte niscaiva căsuţe pe tabla de joc erau...halucinante. Dacă nu trebuia să ştie a cui capitală este Antananarivo (cine ştie fără Net, mâna sus!), trebuia să spună cu ce a trecut Hannibal Alpii sau care este oraşul ce se află jumătate în Europa, jumătate în Asia sau cum se numeşte nu ştiu ce ambarcaţiune cu trei rânduri de vele din Grecia antică. O să spuneţi că e un bun prilej să înveţe chestii noi, de acord, dar bietul copil nu a reuşit să răspundă la nicio întrebare (şi prost nu e, pe cuvântul meu), aşa că s-a plictisit şi a abandonat jocul pe un raft de bibliotecă.

Buun, acum că m-am lămurit că poate nu e o idee bună să cauţi idei pe Net, am zis să ne uităm împreună la reclamele de la teveu, poate aflu şi eu ce şi-ar dori odrasla de la Moşul ălălalt. Înainte să vă repeziţi să-mi spuneţi că reclamele nu sunt o soluţie şi că e mai bine să aflu ce i-ar plăcea ei mai mult, aflaţi că fiică-mii nu-i place nimic. Pentru ea, jucăriile sunt doar o modalitate de a-şi umple spaţiul vital până la sufocare şi de a se plânge constant că nu are cu cine să se joace cu ele. Ştiu, e vina mea că n-am făcut decât una bucată copchil, dar acum e cam târziu pentru regrete şi din multe puncte de vedere e cam târziu să mai remediez situaţia. Aşa că, da, dragă Ană, trebuie să te mulţumeşti cu tine însăţi şi cu maldărele de jucării din casă.

Poate vă întrebaţi ce fel de copil am eu de nu vrea să se joace. Păi, nu vrea şi basta. Sau nu singură. Sau prea rar. Pe Ana o vezi fericită oriunde afară, în parc sau pe stradă şi plictisită tot timpul în casă. Odată ajunsă între patru pereţi, nu face decât să se învârtă cu câte un obiect în mână, de genul telecomandă sau şerveţel cu muci, pe care îl vântură, îl scapă pe jos, îl ridică, îl foloseşte, iar îl scapă. Apoi, oftează neconsolată, se uită cu jind la adultul de prin cameră, se dă bine pe lângă el că poate pică vreo distracţie în doi şi dacă nu pică, oftează, se trânteşte la televizor şi cască plictisită. Acum, să ne înţelegem- de jucat, ne jucăm cu ea. Doar că nu tot timpul. Ori pentru ea, dacă nu se joacă nimeni, nici ea nu se joacă. Şi sincer, ar avea cu ce. Am încercat toate tipurile de jocuri: păpuşi, puzzle-uri, Lego, de colorat, de pictat, de decupat, de modelat, de tăiat. Hai să zicem că o mai apucă să facă felicitări sau plicuri colorate, dar totul durează 10 minute, după care urmează oftaturile şi vânturarea şerveţelului cu muci sau fără, în funcţie de sezon.

Şi acum, să revin de unde am plecat. De la reclame. Spuneţi-mi, vă rog, sunt eu dusă complet cu capul sau fabricanţii de jucării au luat-o razna şi nu ştiu ce să mai inventeze? Anul trecut, erau la mare căutare căţeluşii bolnavi. Încă îmi sună în urechi melodia de la patrupedele suferinde. De ce naiba ar vrea un copil un câine suferind, n-am înţeles. După cum nu reuşesc să pricep cum ai putea să iubeşti o păpuşică care face bule de salivă. E vorba de Sbrodolina care, după cum spune reclama, e o păpuşică mică şi dulce care bea cu biberonul şi face bule la guriţă. Adică ce mama dracului e aşa de dulce la o păpuşă cu reflux? Dar staţi, că asta nu e tot. Pentru Sărbători, aveţi la promoţie pe lângă Scârbolina asta şi un căţel cu funcţie pipi. Altă bucurie! Ce poate un copil să-şi dorească mai mult decât un câine bolnav, ca cel de anul trecut, sau pişăcios, ca cel de anul ăsta. Iar pentru cei mai pretenţioşi copii, avem chiar şi un căţel căcăcios: îi bagi ceva gen plastilină prin bot şi scoate cârnăciori perfecţi pe fund. Oau! Fac pariu că la anul, vor fi şi mirositori!

Vă rog aşadar, să nu-i cumpăraţi pe toţi, lăsaţi-ne şi nouă câţiva! Sunt sigură că Ana va petrece ore bune, uitându-se fascinată când la scuipatul păpuşii, când la excrementele câinelui!

10 comentarii:

Anonim spunea...

Dacă i-ai cumpăra o pisică? Una adevărată, vie? Să stii că nu-i asa greu pe cât sună să o ții în casă, dacă de mică o înveți să stea numai în pătuțul ei, nu pe fotoliu sau pe canapea, n-o să ai probleme. Plus că pisicile sunt foarte usor de învățat să facă la tăvița cu nisip, e o chestie instinctivă pentru ele. Dacă nu-i plac jucăriile, poate că o să se distreze mai bine cu un prieten în carne si oase (pisicuța).
Maria

Orin spunea...

Ce bine de mine că nu mă uit la televizor decît majoritar la documentare, cînd sînt reclame schimb, habar n-aveam de existența atîtor jucării "minunate"! :)

Ioana spunea...

Draga Maria, ai pus degetul pe rana. Si-ar dori extraordinar de mult un animalut viu, problema este ca personal, nu prea imi plac pisicile, apoi nu sunt sigura ca Ana nu e alergica la ele (are probleme cu alergiile) si partea cu adevarat trista, nu am cu cine sa las animalul cand plecam din Bucuresti. Iar noi plecam destul de des. Nu am pe nimeni sa vina sa-i dea de mancare. Nu am niciun vecin de incredere caruia sa-i pot lasa cheile de la casa pe mana. Iar bona fetitei ar trebui platita pentru asta. Dar stiu ca s-ar bucura foarte mult de un partener de joaca viu. Probabil ca pana la urma o sa cedez, dar deocamdata ma tin tare pe pozitii:))

GERMINA spunea...

Jocurile de la Smart Games le stii? Se gasesc la CasaRetro. Sunt jocuri premiate si se joaca singura. Noi suntem fani, desi e adevarat ca incercam sa le adaptam pentru jocul in 2, unul o varianta, apoi altul urmatoarea...

Ioana spunea...

Nu, nu le stiu. Merci pentru idee, o sa dau o raita pe acolo. Parca e undeva pe Iancu de Hunedoara, daca nu ma insel.

Anonim spunea...

Ioana - în cazul ăsta, orientați-vă spre o țestoasă, sunt super simpatice, usor de îngrijit, si când plecați de acasă tot ce trebuie să faceți e să le puneți un pic mai multă mâncare. Noi avem si țestoasă, e tare drăguță, si mult mai usor de îngrijit decât cei doi câini si cele 4 pisici pe care le mai deținem.
Cu alergia, nu stiu ce să zic, se poate face un test. Fiul meu, de exemplu, are alergii alimentare de tot felul (in principal la conservanți si la coloranți) dar la păr de animale nu are deloc. Sunt familii diferite de alergie. Dar dacă micuța ta are alergie la pene, la polen, atunci s-ar putea să aibă si la păr de animale.
Maria

Ioana spunea...

Am avut si eu o testoasa in copilarie, dar a facut pneumonie de la curentul care era pe jos, prin casa si a trebuit sa o las la Zoo ca sa-si poata reveni. Cat despre alergii, inca nu stiu prea bina daca si la ce este alergica. Doar ca se scarpina des la nas si ochi (coproparazitologicul a iesit negativ)si stranuta.

GERMINA spunea...

CasaRetro e pe Intrarea Geneva:
http://casaretro.com/media/content/dep_fizic.html

Ioana spunea...

Merci, Germina!

Andrei Sarban spunea...

Ia da-mi un telefon sau mail ca sa te ajut sa rezolvi problema alergiilor!
Andrei

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes