Aș minți dacă aș spune că nu m-am bucurat când am fost rugată de cei de la Edukid să le testez o nouă jucărie. Până să vă spun despre ce e vorba, o să vă explic de ce m-am bucurat: pentru că înseamnă că părerea mea contează, a mea ca posesoare de blog de mamă, ceea ce înseamnă că fac o treabă relativ bună pe aici și că blogurile astea de nișă încep să conteze cu adevărat.

Găletușa cu surprize

Și acum să trecem la subiect. Se numește Yummy Dough și este un fel de plastilină comestibilă. Zic un fel, pentru că, deși se modelează, se întinde, este colorată  și se pretează la a fi transformată în toate formele posibile, ea e de fapt un aluat, după cum ii spune și numele în engleză: aluat gustos! Un aluat simplu, făcut din făină de grâu, zahăr, amidon de grâu, praf de ou întreg, ulei de palmier, sirop de glucoză, maltodextrină, aromă, proteine ​​din lapte.  OK, nu e bio, dar să fim serioși! Dacă copilul vostru mai scapă și la o napolitană, o ciocolată sau o savarină de la cofetărie, atunci nu aveți niciun motiv să strâmbați din nas. Cât despre culori (v-am spus că e colorată), ei bine ele sunt obținute adăugându-se: sfeclă roşie, curcumina, beta-carotină, albastru patent V. Dacă nu mă credeți pe cuvânt, puteți să verificați pe situl producătorului. Recunosc că eu asta am făcut atunci când am primit kitul. Și recunosc că m-am liniștit. Poate și pentru că e vorba de un producător german și se știe că lucrul nemțesc e serios, dom'le, dar și pentru că a obținut și multe certificate europene de calitate și deci, nu sunt chiar nebuni occidentalii ăștia să le dea copiilor orice aiureală.


Iar acum, dragi mămici, tătici, bunici și voi, cei mici, să trecem la joacă. Pentru a obține aluatul colorat nu trebuie decât să golim conținutul celor 4 săculeți din kit în 4 castronașe, să adaugăm cu seringa din dotare 15 ml de apă, nici mai mult, nici mai puțin (pare prea puțină la început, dar rețeta e corectă), să amestecăm cu o linguriță până se obține un aluat sfărâmicios pe care îl frământăm vreo câteva minute până când se transformă într-un bulgăre colorat (roșu, verde, albastru sau galben) de consistența plastilinei. Pentru mai multe culori, se pot amesteca între ele bucățele de plastilină.

Punem compoziția în castronel

și adăugăm apa: nu mai mult de 15 ml

Amestecăm...

... și mai amestecăm un pic.

Ta-taaaam!

Din acest moment, puteți să dați frâu liber imaginației. Dacă duceți lipsă, nu panicați, producătorul vă ajută cu idei de figurine. Mai mult decât atât, după ce v-ați umplut de floricele, sirene, fluturi, litere, bile, cercuri și lista ar putea continua, puteți să plusați un pic și să coaceți figurinele în cuptor. După 12-15 minute de stat la căldură, vor rezulta niște figurine crocante, colorate și nu foarte dulci, cu gust de biscuiți făcuți în casă. Atenție, nu-i lăsați prea mult la cuptor, se întâresc repede!

Iată ce pot face 4 mâini dibace

Dragii mei, bineînțeles că ideea nu este să vă umpleți cămara de kituri Yummy Dough și să hrăniți copilul cu ele. Faptul că această plastilină preparată de voi este comestibilă nu o face decât să fie sigură și mult mai amuzantă. De ce sigură, nu cred că e nevoie să vă mai spun eu: orice copil e tentat să bage chestii în gură și să riște să pățească ceva. Sigur, o să ziceți, dar ce, noi nu suntem acolo să avem grijă de el? Pot să vă spun, din propria-mi experiență, că Ana a mâncat odată pământ cu lingurița. Se juca în parc cu o fetiță mai mare, de-a bucătăritul. Ea avea vreo 2 ani, cealaltă vreo 4. Jocul era că una umple cănuțe de plastic cu pământ și nisip (și chiștoace, of course) și că o servește pe cealaltă. Doar că Ana, având doar doi ani, s-a apucat voinicește și și-a vărsat toată cănuța în gură, până să apuc eu să fac ceva. Ce vreau să spun este că, fără să-i spui copilului că e bună de mâncat, poți, cu acest aluat, să-i dai copilului mic o alternativă la plastilina clasică. Asta nu înseamnă să-l încurajezi să o mănânce, dar, dacă se întâmplă, măcar nu mori de inimă.

Gata de servire!

Și acum,  o să vă spun ce ne-a plăcut nouă la Yummy Dough: pe mine m-a cucerit cu faptul că nu pătează. Nu mi-a murdărit castronașele, nu au rămas urme de culoare pe mâinile copilei și nici bucățele de plastilină întărită sub unghii. Mi-a plăcut că totul este exact cum scrie pe cutie. Adică richtig. Și că se modelează ușor (urăsc plastilina aia care mai mult se rupe decât se întinde). Anei i-a plăcut că la aproape 8 ani, a putut să facă  toți pașii singură, mai puțin pusul la cuptor. Și că de ziua ei, ar putea să-și confecționeze niște figurine de pus pe tort. Sau că, mâine la școală, ar putea să le spună colegilor: "mama mea e cea mai cool, mă lasă să mănânc plastilină!"