Niciodată nu fusesem atât de aproape de ele. Niciodată, până atunci, nu mi se ivise ocazia să stau lipită de un geam, fie el și de tren, și să mă las amețită de nebunia de culori. Peste tot, numai culoare: în frunzele pomilor spre care se înălțau în mișcări meticuloase gâturi lungi de girafe, pe pământul gălbui al savanei, în dungile perfecte și egale de pe spatele zebrelor, pe aripile imense ca niște coșmaruri ale vulturilor pleșuvi, în blana lucioasă a antilopelor ce pășteau liniștite sub privirile molatice ale unui leu sătul.

Știam că nu am cum să mă dau jos, să calc printre ele, dar chiar și așa, din spatele geamului meu prăfuit, puteam parcă să ating și să mângâi toată suflarea savanei care, la acea oră, părea parcă cuprinsă de frenezie. Altfel, de ce ar fi stat toată la grămadă-  lei cu antilope, zebre cu hipopotami, leoparzi cu girafe, într-o defilare de culoare, pete, dungi, coame, piei ce păreau ireal de perfecte în lumina roșiatică a apusului african?

Un pic mai târziu, trenul a ajuns la destinație: o petrecere cu mulți, foarte mulți copii, toți îmbrăcați elegant- fetițele în rochițe cu bretele, cu părul prins în agrafe, băiețeii cu pantaloni scurți și cămăși proaspăt călcate. Păreau că sărbătoresc pe cineva, după numărul imens de platouri cu prăjituri. Aveau de toate: cu ciocolată, cu bezea și caramel, cu marțipan, fel de fel de fursecuri- unele mici pudrate cu zahăr, altele negre și scăldate în ciocolată, savarine ce-și înfoiau crinolinele de frișcă, amandine scăldate în sirop, ecleruri lunguiețe, plăcințele turtite și peste toate, ele: prăjiturile surprinză, cele pe care nu le pui pe masă, la vedere, ci pe care  le ții în camera cea mai din spate, acolo unde intră doar musafirii speciali. Cei pe care îi conduci tu de mână, nu înainte de a-i pune să jure că nu vor spune nimănui secretul.

 De data aceasta, era o prăjitură roz, cu blat de pandișpan și cremă de vanilie în care stăteau aliniate căpșuni proaspete sub o pătură de gelatină. Era incredibil de frumoasă așa cum stătea la Ana în palmă, răspândind de acolo miros de fructe și culori africane.

Nu știu ce gust avea și nici pe Ana nu am apucat s-o întreb. Când să mușc, m-am trezit.