vineri, 22 februarie 2013

Bonjour mélancolie!

Sunt dimineţi ca astea, când ploaia are culoare. Şi miros. Miroase a asfalt ud şi a frunze putrezite. Şi a cornuri cu unt aburinde. Şi a lavandă de la detergentul de spălat podelele din magazine la ora la care lumea abia îşi bea cafeaua. Îmi place să mă opresc în faţa magazinelor şi să mă oglindesc în vitrine. Imi place cum îmi stă cu umbrelă. Am aşaa, un aer atemporal. Parcă aş fi prinsă într-o bulă de ploaie care m-ar ţine pe loc, la adăpost de forfotă.

În zilele astea cu apă multă, prefer să mă retrag în locuri deschise, aerisite. Pe poduri sau printre castanii cu scoarţa înmuiată. Îmi place să stau deoparte şi să petrec cu privirea lucrurile care trec pe lângă mine: oameni cu nasurile lăsate în jos şi bărbiile vârâte în gulerul hainei, trăgând după ei o servietă sau un patruped ud, cu coada-ntre picioare, copii cu umbrele prea mari pentru ei ce seamănă cu nişte ciuperci mergătoare, vaporaşe de un alb cenuşiu, complet debusolate, zbătându-se amarnic pe râu, sub pod.

Îmi place apoi să ridic privirea sus, sus, către cer, strângând din pleoape, ferindu-mă de picăturile mari ce atârnă de nori. Şi la adăpostul umbrelei, încep să număr turlele peste care pare că se sprijină tot cerul. În dimineţile astea cu ploaie, cerul pare atât de greu de apă ca parcă îl şi auzi cum se lasă cu un icnit bătrânesc peste tot oraşul, strivindu-l şi ocrotindu-l în acelaşi timp. Îmi place să merg pe străzi, strângându-mi şi mai bine în jurul gâtului aburul de deasupra apei. Parcă cerul şi pământul şi aerul şi ploaia şi dimineaţa ar fi tot una şi eu aş sta acolo, în mijlocul lor, ascunsă sub umbrelă, strângând din pleoape, cu faţa udă şi respirând cu nesaţ. Şi aş fi fericită. Pur şi simplu, fericită. În dimineţile astea cu ploaie, mi-e dor de Paris. Tare dor.

9 comentarii:

Adi spunea...

Vai dac-ai stii ce vreme oribila e aici la Paris în momentul asta, -1 grad cu vînt puternic, feels like -10 spuneau la radio azi dimineata, Sena e umflata de la atîtea ploi, fulguieste usor si turistii nu mai ies din muzee, dar miroase oricum a croissante calde si a soupe à l'oignon. Needless to say, numar zilele pîna la mutatul în Brazilia, ieeee!

Ioana spunea...

Intai Paris, apoi Brazilia?! Doamne, cine esti? -:))

Toujours moi spunea...

Parisul e frumos, dar de vizitat, cînd stai aici suporti lipsa soarelui cu lunile, o vara 2012 oribila, o ora jumate zilnic în metrou, greve la metrou, greve la tren, greve la profesori (aici nu se-nvata miercurea, si vor sa reintroduca scoala), greve la afterschool (care bineînteles se ocupau de copii miercurea). Sigur o sa regret ceva cînd o sa plec (vacantele în Lorena, la tarte aux mirabelles, etc), but we so need a break, avem noroc sa fim trimisi si eu si sotul în Brazilia, pentru 3 ani, cu serviciul. Si vreau doar soare, caldura si un colt de gradina unde sa-mi beau cafeaua si unde sa ma joc cu junioarea:))

mara spunea...

vreau și eu cu adi în brazilia!!!

Ioana spunea...

Deci, lasi la valse à mille temps pentru salsa si daiquiri! Super! Asta da noroc sa fiti trimisi impreuna! Atunci,bom viagem! Parca asa se zice!

Ioana spunea...

Nu Mara, nu ramai cu mine in Obor!

Ioana spunea...

Adica tu ramai cu mine in Obor! (gura pacatosului...)

Adi spunea...

Pai v-astept, poate la cupa mondiala de fotbal, ofer cazare, salsa si daiquiri!
Sper sa pot citi blogurile voastre si de-acolo!

Ioana spunea...

CE frumooos ar fi!

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes