joi, 7 februarie 2013

Gândăcelul de Ioana Stăncescu

De ce m-ai prins în pumnul tău,  
Copil frumos? Tu nu știi oare
Că-s mic și eu și că mă doare?

Te doare, ai? Dar la mine nu te gândești cum mă doare pe mine sufletul să te văd plimbându-te pe la mine, prin bucătărie? Ești mic pe dracu, nu te uiți la tine că ești cât casa? 

Așa zbiera ieri un gândac,
Urât și negru și posac.
Dar eu zbieram cu mult mai tare
Și îl loveam între picioare!
Ca-n plin sistem de aparthied
Îl ucideam încet cu Raid!



4 comentarii:

Lavinia spunea...

:)))))))))))) ia sa-i caut si eu rudele pe la mine ca poate au migrat ! :)))))))

Ioana spunea...

Sa speram ca nu-i repatriezi:)

Lavinia spunea...

hmmmm pai vad ca tu-i extermini si mie frica sa nu se refugieze la mine ! daca gasesc mostenitori de-ai raposatului promit ca-i ajut sa aiba parte de o moarte violenta !

yusuf spunea...

:D rad rad eu dar uneori mai vin ın vizita şi pe la noi şi nu sunt amatoare deloc de astfel de musafiriaşa ca la fel ca şi voi mai ıntaı tıp cat ma tıne gura şi apoı ımı iau inima in dinti şi pornesc la vanatoare.

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes